7
Mai bun este un nume bun decât oleiul preţios, Şi ziua morţii decât ziua naşterei. Mai bine este a merge în case de jale decât a merge în case de ospeţe; Căci aceea este sfârşitul fiecărui om, Şi tot muritorul se gândeşte la el. Mai bună este mâhnirea decât râsul, Căci prin mâhnirea feţei inima mai bună se face. Inima înţeleptului este în casă de jale, Iar inima celui nebun în casă de veselie. Mai bine este a asculta mustrarea înţeleptului, Decât a asculta cântarea celor nebuni. Căci ca fâşiitul spinilor supt căldare, Aşa este şi râsul nebunului: şi aceasta este o deşertăciune. Apăsarea chiar şi pre înţelept îl scoate din minte Şi mituirea strică inima. Mai bun este sfârşitul unui lucru, decât începutul său. Mai bun este cel cu suflet răbdător, decât cel cu suflet îngâmfat. Nu te grăbi să te mânii în sufletul tău, Căci mânia numai în sânul nebunilor se odihneşte. 10 Nu zice: „Oare cum se face aceasta, că zilele trecute mai bune erau decât cele de acum?” Căci nu cu înţelepciune întrebi de una ca aceasta. 11 Bună este înţelepciunea la un loc cu moştenirea, Şi cei ce văd soarele se folosesc de ele. 12 Căci de adăpost este înţelepciunea, de adăpost sunt banii; Totuşi folosul ştiinţei este: că înţelepciunea păstrează vieaţa celor ce o au. 13 Priveşte lucrul lui Dumnezeu! Cine poate îndrepta ceea ce a strâmbat el? 14 Fii vesel în ziua fericirei, Şi păzeşte-te în ziua nenorocirei; Căci Dumnezeu a pus-o faţă cu ceealaltă, Ca omul să nu afle nimic de zis în urma ei.
15 Toate le-am văzut în zilele deşertăciunei mele; găsescu-se oameni drepţi, ce pier cu toată dreptatea lor; şi sunt nelegiuiţi, ce trăesc mai mult în răutatea lor. 16 Nu fii prea drept, şi nu te face prea înţelept! pentru ce să te pierzi însuţi? 17 Nu fii prea rău, şi nu fii nebun! pentru ce să mori înainte de timpul tău? 18 Bine este să te ţii de aceasta, şi să nu îngrijeşti de aceea; căci cel ce se teme de Dumnezeu din toate scapă.
19 Înţelepciunea dă înţeleptului mai multă tărie decât zece domni puternici. 20 Nici un om nu este pe pământ atât de drept, încăt să facă numai binele şi să nu greşească.
21 Nu lua seamă la toată vorba ce se vorbeşte, ca să nu auzi, că servul tău te blestemă; 22 Căci inima ta ştie, că şi tu ai blestemat de multe ori pre alţii.
23 Toate acestea cercatu-le-am cu înţelepciune, şi am zis: Mă voiu înţelepţi! Dar aceasta departe era de mine; 24 Departe a rămas ceeace departe era, şi adânc ceeace adânc era, cine le poate găsi? 25 Îndreptatu-m’am pre mine şi inima mea întru a cunoaşte şi a cerceta, şi a căuta înţelepciunea şi mintea, şi a cunoaşte răutatea nebuniei şi prostia necuminţiei. 26 Şi aflat-am mai amară decât moartea pre femeie; laţ este ea, şi o reţea inima ei, şi cătuşe mânile ei; cel ce este bun înaintea lui Dumnezeu, acela va scăpa de dânsa; iar păcătosul va fi prins de ea. 27 Iată, aflat-am aceasta, zice eccleziastul, cercetând toate una după alta, ca să aflu socoteala lor. 28 Ceeace caută inima mea, dar n’a aflat, este aceasta: un bărbat dintr’o mie am aflat; dar o femeie din toate aceste n’am aflat. 29 Iată, numai aceasta am aflat: că Dumnezeu a făcut pre om fără prihană, dar ei caută tot felul de uneltiri.