1 Dar adu-ţi aminte de Făcătorul tău în zilele tânăreţei tale; 2 Înainte de ce să vină zilele cele rele, Şi să sosească anii, De cari ai să zici: Nu am plăcere de ei; Înainte de ce să se întunece soareler şi lumina, Şi luna şi stelele, Şi de ce să se întoarne nourii îndată după ploaie. 3 Înainte de ce păzitorii casei (mânele) să tremure, Şi să se încovoaie cele tari (picioarele), Şi înainte de ce cei ce macină (dinţii) să înceteze, fiindcă s’au împuţinat, Şi înainte de ce cei caută prin ferestre (ochii) să se întunece. 4 Şi înainte de ce uşile (buzele) de din afară să se închidă, Când vocea măcinătorilor slăbeşte, Şi se ridică la vocea unei păseri; Şi se pleacă ţoate ficele cântărei (sunetele); 5 Şi înainte de ce să-ţi fie teamă de orice înălţime, Şi să te spăimânţi pe cale. Înainte de a-ţi înflori migdalul cu peri albi, Şi să ţi-se facă supărătoare locusta; Şi înainte de ce să-ţi treacă poftele; Căci omul păşeşte spre casa sa vecinică, Şi bocitorii îl înconjoară afară. 6 Înainte de ce să se rupă funia de argint, Şi să se sfărâme vasul de aur; Şi ulciorul să se strice la fântână; Şi roata puţului să se sfărâme; 7 Şi să se întoarcă această pulbere în pământ, precum a fost, Şi spiritul să se întoarne înapoi la Dumnezeu, care l-a dat. 8 Deşertăciunea deşertăciunilor, zice eccleziastul, toate sunt deşertăciuni! 9 Şi afară de aceasta, eccleziastul fiind înţelept, mai învăţa pre popor ştiinţă, cerceta şi căuta, şi făcu proverbe multe. 10 Eccleziastul caută să găsească cuvinte plăcute, şi ceeace s’a scris era adevărat: cuvintele adevărului. 11 Cuvintele înţelepţilor sunt nişte ghimpi, şi ca nişte piroane înfipte. Ele au fost date de un învăţător pentru oamenii adunărei. 12 Şi afară de aceasta, fiule, păzeştete; facerea multor cărţi nu are sfârşit, şi prea multă cetire este obosire corpului.
13 Să ascultăm sfârşitul a tot lucrul: Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile lui! Căci aceasta este toată datoria omului. 14 Căci toată fapta o va aduce Dumnezeu înaintea judecăţii, cu toate cele ascunse, fie bune sau rele.