1 Şi văzut-am iarăşi toate apăsările, ce se fac supt soare; şi iacă, lacrimile celor apăsaţi, celor ce n’au nici un mângăietor! şi puterea este pe partea apăsătorilor lor; dar aceia n’au nici un mângăietor. 2 Atuncia am fericit pre cei morţi, pre cei ce au şi murit, mai mult decât pre cei vii, ce trăesc încă. 3 Iar mai norocit decât amândoi este cel ce încă n’a fost, care încă n’a văzut răutăţile ce se fac supt soare.
4 Văzut-am de asemenea toată osteneala şi iscusinţa maeştrilor, că ea nu-i decât pizma unuia asupra altuia. Deci şi aceasta este o deşertaciune şi vânare de vânt.
5 Nebunul încrucişează mânele sale, şi mânâncă însăşi carnea sa. 6 Mai bine este o mână plină de pace decât amândoi pumnii cu osteneală şi vânare de vânt.
7 Şi văzut-am încă şi această deşertăciune supt soare; 8 Anume: este unul ce nu are pe nimenea, chiar fiu sau frate nu are, şi totuşi munca lui n’are sfârşit, şi ochiul său nu se satură de avuţii; Şi nu zice nici cum în inima sa: „Pentru cine mă ostenesc, şi lipsesc de bunătăţi sufletul meu?” Şi aceasta este o desertăciune şi lucru rău.
9 Mai bine doi decât unul! căci mai bună plată au pentru munca lor. 10 Căci de cad, unul pe altul se ridică; dar vai de, acela, ce este singur, când cade, şi nu este cine să-l ridice! 11 Chiar de dorm împreună doi, le este cald; dai unul singur cum se va încălzi? 12 Apoi şi dacă pre dânsul singur l’ar putea birui careva, dar doi ar putea să-i stea împotrivă; şi un fir, pus în trei, nu se rupe curând.
13 Mai bun este un tânăr sărac şi înţelept, decât un rege bătrân şi nebun, care nu sufere să mai fie învăţat, 14 Căci, precum acela poate ieşi din închisoare, ca să domnească, aşa şi cel ce s’a născut rege poate sărăci. 15 Văzut-am pre toţi vieţuitorii, ce umblă supt soare, în jurul acelui tânăr, care îi urmă, şi care îi luă locul. 16 Poporul, înaintea căruia a stat, era fără număr, totuşi cei ce vor veni mai pe urmă nu se vor bucura de dânsul; cu adevărat, că şi aceasta este deşertăciune şi vânare de vânt.