1 Şi a fost către mine cuvântul Domnului, zicând: 2 Şi tu, fiul omului, ridică plângere asupra Tirului; 3 Şi zi Tirului: Tu cel ce şezi la întrările mării, Cel ce faci negoţ cu popoarele multor ţărmuri, Aşa zice Domnul, Dumnezeul: Tirule, tu ai zis: „Eu sunt desăvârşit în frumseţe”. 4 Hotarele tale sunt în mijlocul mărilor, Ziditorii tăi au desăvârşit frumuseţea ta: 5 Au zidit toate laturile corăbiilor tale de ciparos din Senir; Au luat cedri din Liban, ca să facă catargurile tale; 6 Din stejarii Basanului au făcut vâslele tale; Şi lăiţele tale le-au făcut din fildeş, Încadrate în tisă, adusă din insulele Chittimilor. 7 Pânzele tale erau din in subţire cu horbotă de Egipt, şi-ţi erau spre steag; Vânăt şi stacojiu, din insulele Elişei, Era cortul tău. 8 Locuitorii Sidonului şi ai Arvadului erau vâslaşii tăi, Cei mai iscusiţi din tine, Tirule, aceştia erau cârmacii tăi. 9 Bătrânii Ghebalului şi cei mai iscusiţi ai lui erau cei ce dregeau spărturile tale; Toate corăbiile mării şi marinarii lor erau în tine, spre a face negoţul tău. 10 Perşii şi Lizii, şi Putii erau în oastea ta, băibaţii tăi de resbel; Ei spânzurau în tine pavezele şi coifurile; Aceştia făceau măreţia ta! 11 Bărbaţii Arvadului erau cu oastea ta pe zidurile tale de jur împrejur, Şi bărbaţii viteji în turnurile tale; Ei spânzurau pe zidurile tale de jur împrejur pavezele lor; Aceştia desăvârşiau frumuseţea ta. 12 Tarşişul făcea negoţ cu tine, cu tot felul de avuţii; Veniau la târgul tău cu argint, cu fier, cu cositor şi cu plumb. 13 Iavanul, Tubanul şi Meşecul erau neguţătorii tăi; Făceau cu tine negoţ cu oameni şi vase de aramă. 14 Cei din casa Togarmei aduceau La târgul tău cai, călăreţi şi catâri. 15 Bărbatii din Dedan erau neguţătorii tăi; Ţărmuri multe luau mărfurile tale; Aduceau la tine bucăţi de fildeş şi abanos în schimb. 16 Siria făcea negoţ cu tine, cu mulţimea lucrurilor făcute de tine: Cu smaragd, purpur şi horbotă; Cu in subţire, mărgean şi agat veniau la târgul tău. 17 Iuda şi pământul lui Israel erau neguţătorii tăi, Cu grâu de Minit şi cu turte, Cu miere, cu oleiu şi cu balsam, veniau la târgul tău. 18 Damascul era neguţătorul tău cu mulţimea lucrurilor făcute de tine, Cu tot felul de avuţii, Pentru vinul de Elbon şi lâna albă. 19 Danul, Iavanul şi Moselul veniau la târgul tău Cu fier lucrat, casie şi trestie; Cu acestea făceau negoţ cu tine. 20 Dedanul negustoria cu tine cu pânzăturile de preţ pentru care. 21 Arabia şi toţi mai marii Kedarului erau neguţătorii tăi, Cari negoţiau cu tine Cu miei, berbeci şi ţapi. 22 Neguţătorii din Şeba şi din Raama negoţiau cu tine, Cu miruri alese; Cu tot felul de pietrii scumpe şi cu aur veniau la târgul tău. 23 Haranul, Cannehul şi Edenul, Neguţătorii Şebei, ai Assurului şi ai Chilmadului negoţiau cu tine. 24 Negoţiau cu tine în tot felul de lucruri: Cu vestminte în vânăt şi brodate, Şi cu lăzi de adamasc, legate cu funii, şi făcute din cedru, La târgul tău. 25 Corăbiile Tarşişului erau caravanele negoţului tău; Aşa erai umplut, Şi ajunseseşi măreţ foarte, în mijlocul mărilor. 26 Vâslaşii tăi te duceau pe ape mari; Dar vântul de răsărit te-a sfărâmat în mijlocul mărilor. 27 Avuţiile tale şi târgurile tale, Negoţul tău, marinarii tăi şi cârmacii tăi, Cei ce dregeau spărturile tale, şi cei ce făceau negoţul tău, Şi toţi bărbaţii tăi de resbel, ce erau în tine, Şi toată mulţimea din tine, Căzut-au în mijlocul mării, în ziua căderii tale, 28 Ţinuturile tale s’au cutremurat, La vuetul strigătului cârmacilor tăi; 29 Şi toţi vâslaşii, Marinarii şi toţi cârmacii mării, Pogorîndu-se din corăbiile lor, Se pun pe pământ; 30 Strigă cu vocea lor asupră-ţi, Şi se plâng cu amar, Presară pulbere pe capetele lor, Şi se tăvălesc în cenuşă; 31 Se rad până la pleşuvie pentru tine, Se îmbracă în saci, Şi te plâng cu amărăciunea sufletului, cu plângere amară. 32 În vaetul lor ridică plângere pentru tine, Şi te plâng, zicând: „Cine mai este ca Tirul, Cel amuţit în mare”? 33 Când mărfurile tale treceau mările, Tu săturai popoare multe; Cu mulţimea averilor tale şi a negoţului tău, Ai înavuţit pe regii pământului. 34 Şi acum când eşti sfărâmat de mări, în adâncurile apelor, Negoţul tău şi toată mulţimea ta a căzut cu tine! 35 Toţi locuitorii ţărmurilor se îngrozesc de tine, Şi regii lor se înfioară, Feţele lor se turbură. 36 Neguţătorii popoarelor flueră asupră-ţi; Într’o clipă te-ai pierdut, şi în veci nu vei mai fi.