1 A mai fost către mine cuvântul Domnului, zicând: 2 Fiul omului, vorbeşte către Domnul Tirului: Aşa zice Domnul, Dumnezeul: Pentru că inima ta s’a înălţat, şi ai zis: „Eu sunt Dumnezeu, Şi şed pe scaunul lui Dumnezeu, în mijlocul mărilor „; Deşi eşti om şi nu Dumnezeu; Şi-ţi înalţi inima, ca şi cum ar fi inima de Dumnezeu; 3 Iată-te mai înţelept decât Daniel! Nici o taină nu te doboară; 4 Cu înţelepciunea ta şi cu mintea ta făcutu-ţi-ai avere, Şi ai adunat în tezaurele tale aur şi argint: 5 Cu desăvârşirea înţelepciunii tale îmmulţitu-ţi-ai avuţiile tale cu negoţul tău; Deci de avuţie înnălţatu-ţi-ai inima. 6 Deaceea aşa zice Domnul, Dumnezeul: Pentru că ţi-ai înălţat inima, ca şi cum ar fi inimă de Dumnezeu, 7 Iată, deaceea voiu aduce asupră-ţi pe străini, Pe cele mai grozave dintre popoare, Şi vor scoate săbiile lor asupra frumuseţei înţelepciunii tale, Şi vor pângări strălucirea ta. 8 În groapă te vei pogorî, Şi vei muri cu moartea celor ucişi, în mijlocul mărilor. 9 Au mai zice-vei: „Sunt Dumnezeul” celui ce te va ucide! Căci om şi nu Dumnezeu vei fi, În mânile celui ce te va răni de moarte. 10 Muri-vei de mâna străinilor, cu moartea celor necircumcişi; Caci eu am vorbit, zice Domnul, Dumnezeul. 11 Şi a mai fost către mine cuvântul Domnului, zicând: 12 Fiul omului, înalţă plângere asupra regelui Tirului, Şi-i zi: Aşa zice Domnul, Dumnezeul: Ajuns-ai până la desăvârşirea cea mai înaltă:, Eşti plin de înţelepciune, şi desăvârşit în frumuseţe. 13 Fost-ai în Eden, grădina lui Dumnezeu; Tot felul de pietrii preţioase te-au acoperit: Sardonicul, topazul şi adamantul, Crisolitul, onicul şi berilul, Safirul, smaragdul, carbunculul şi aurul. Acordul tamburelor tale şi al flautelor tale era pregătit pentru tine, Pentru ziua naşterii tale. 14 Erai un cheruvim cu aripi întinse şi acoperitoare, Şi pusu-te-am pe muntele cel sfânt al lui Dumnezeu; Umblat-ai în mijlocul pietrilor înfocate. 15 Fost-ai desăvârşit în căile tale, din ziua naşterii tale, Până când s’a aflat nedreptate în tine. 16 De mărirea negoţului tău, Umplutu-s’a lă-untrul tău de sâlnicie, şi ai păcătuit; Deaceea te voiu arunca depe muntele lui Dumnezeu, ca pe un lucru spurcat; Şi te voiu nimici, cheruvimule acoperit, din mijlocul pietrilor înfocate. 17 De frumuseţea-ţi înălţatu-ţi-s’a inima; Stricatu-ţi-ai înţelepciunea, prin strălucirea ta; Dar te voiu arunca la pământ; Şi te voiu da înaintea regilor, ca să fii de privelişte. 18 Prin mulţimea fărădelegilor tale, prin nedreptatea negoţului tău, Pângărit-ai templurile tale; Deaceea voiu scoate foc din tine, Care te va mistui, şi în cenuşă te voiu preface pe pământ, Înaintea tutulor celor ce te privesc. 19 Toţi câţi te cunosc între popoare se vor îngrozi de tine; Într’o clipă vei fi pierdut, şi în veci nu vei mai fi.
20 Şi a mai fost către mine cuvântul Domnului, zicând: 21 Fiul omului, îndreaptă-ţi faţa către Sidon, şi profeţeşte asupră-i, 22 Şi zi: Aşa zice Domnul, Dumnezeul: Iată, eu sunt împotrivă-ţi, Sidonule, Şi mă voiu mări în mijlocul tău; Şi vor cunoaşte, că eu sunt Domnul, Când voiu face judecăţile mele într’însul, Şi mă voiu sfinţi în el. 23 Căci voiu trimite asupră-i ciumă, şi sânge pe uliţele lui, Şi cei de moarte răniţi, vor cădea în mijlocul său, De sabia, ce va veni asupră-i din toate părţile; Şi vor cunoaşte, că eu sunt Domnul. 24 Şi nu va mai fi pentru casa lui Israel Nici un spin împungător, şi nici un scaiu aducător de dureri, Din partea celor ce-l înconjoară, şi-l despreţuesc; Şi vor cunoaşte, că eu sunt Domnul, Dumnezeul.
25 Aşa zice Domnul, Dumnezeul: Când voiu aduna casa lui Israel dintre popoarele, Între care sunt împrăştiaţi, Şi mă voiu sfinţi între ei înaintea popoarelor; Atuncia vor locui în pământul lor, pe care l-am dat servului meu Iacob. 26 Vor locui într’însul în siguranţă, Vor zidi case, şi vor sădi vii; Da, vor locui în siguranţa, Când voiu săvârşi judecăţile mele, asupra tutulor celor de prin prejur, care-i dispreţuesc; Şi vor cunoaşte, că eu sunt Domnul, Dumnezeul lor.