1 În anul al zecelea, în luna a zecea, la douăsprezece ale lunei, a fost către mine cuvântul Domnului, zicând: 2 Fiul omului, îndreaptă-ţi faţa împotriva lui Faraon, regele Egiptului, şi profeţeşte asupră-i şi asupra a tot Egiptul; 3 Vorbeşte şi zi: Aşa zice Domnul, Dumnezeul: Iată, eu sunt împotrivă-ţi, Faraoane, rege al Egiptului! Crocodilul cel mare, ce şade culcat, în mijlocul fluviilor sale; Care a zis: „Fluviul acesta este al meu, şi eu pentru mine l-am făcut”. 4 Dar voiu pune cârligul în fălcile tale, Şi voiu lipi de solzii tăi pe peştii fluviului tău, Şi te voiu scoate din mijlocul fluviilor tale Cu toţi peştii fluviilor tale, ce sunt lipiţi, de solzii tăi. 5 Şi te voiu arunca în pustiu, Pe tine şi pe toţi peştii fluviilor tale; Vei cădea pe faţa câmpului; Nu te vei aduna, nici vei fi strâns; Te voiu da spre mâncare Fiarelor pământului şi paserilor cerului; 6 Şi toţi locuitorii Egiptului Vor cunoaşte, că eu sunt Domnul, Pentru că ai fost ca un toeag de trestie pentru casa lui Israel, 7 Când ei s’au agăţat cu mâna de tine, Tu te-ai rupt, şi le-ai străpuns tot umărul lor; Şi când ei s’au răzâmat de tine, Te-ai rupt, şi ai scrântit şoldurile lor. 8 Deaceea, aşa zice Domnul, Dumnezeul: Iată, eu voiu aduce asupră-ţi sabie, Şi voiu stârpi din tine om şi vită; 9 Şi pământul Egiptului va ajunge pustiu şi deşert; Şi vor cunoaşte, că eu sunt Domnul; Pentru că el a zis: „Fluviul este al meu, şi eu l-am făcut”. 10 Deaceea iată, eu sunt împotriva ta şi împotriva fluviilor tale; Şi voiu face pământul Egiptului cu totul deşert şi pustiu, Dela Migdol, până la Siene şi până la hotarul Etiopiei. 11 Picior de om nu va trece printr’însul, Nici picior de vită nu va trece printr’însul, Şi nici va fi locuit patruzeci de ani. 12 Căci voiu preface pământul Egiptului într’un pustiu În mijlocul ţărilor deşerte, Şi cetăţile lui vor fi prefăcute într’un deşert, în mijlocul cetăţilor pustiite, patruzeci de ani: Şi voiu împrăştia pe Egipteni între popoare, Şi-i voiu risipi prin ţări. 13 Totuşi aşa zice Domnul, Dumnezeul: La sfârşitul celor patruzeci de ani voiu aduna pe Egipteni, Dintre popoarele, între care au fost împrăştiaţi; 14 Voiu întoarce pe prinşii Egiptului, Şi-i voiu aduce iarăşi în pământul Patros, În pământul obârşiei lor; Şi acolo vor ajunge un regat umilit. 15 Va fi mai umilit decât toate regatele, Şi nu se va mai înălţa preste popoare; Căci eu îi voiu micşora, ca să nu mai domnească preste popoare. 16 Şi el nu va mai fi casei lui Israel spre încredere, Amintindu-i fărădelegea ei, ce a făcut-o, Pecând căutau la el; Şi vor cunoaşte, că eu sunt Domnul, Dumnezeul. 17 Şi în anul al douăzeci şi şeaptelea, în luna întâia, în ziua întâia a lunei, a fost către mine cuvântul Domnului, zicând: 18 Fiul omului, Nebucodonosor, regele Babilonului, a făcut pe oastea sa Să servească serviciu mare asupra Tirului; Tot capul a pleşuvit, şi tot umărul s’a jupuit, Dar n’a luat dela Tir, nici el, nici oastea lui, plată, Pentru serviciul ce a făcut asupră-i. 19 Deaceea aşa zice Domnul, Dumnezeul; Iată eu dau pământul Egiptului lui Nebucodonosor, regele Babilonului, Care va lua mulţimea lui, Va răpi prada lui, şi-l va jăfui; Şi aceasta va fi plata oastei lui. 20 Ca o plată a sa, pentru care a servit, datu-i-am pământul Egiptului, Pentru că a lucrat pentru mine, zice Domnul, Dumnezeul. 21 În ziua aceea voiu face să înflorească cornul casei lui Israel, Şi-ţi voiu da deschiderea gurii în mijlocul lor; Şi vor cunoaşte, că eu sunt Domnul.