1 Şi în anul al doisprezecelea, în luna a douăsprezecea, în ziua întâia a lunei, a fost către mine cuvântul Domnului, zicând: 2 Fiul omului, ridică plângere pentru Faraon, regele Egiptului, şi-i zi: Tu semeni între popoare cu leul tânăr, Şi eşti ca crocodilul în mări; Ai plecat către fluviile tale, Ai turburat apele cu picioarele tale, şi ai călcat fluviile lor. 3 Aşa zice Domnul, Dumnezeul: Deaceea eu, cu adunătură de multe popoare, voiu întinde mrejele mele preste tine, Şi te vor trage în laţul meu; 4 Te voiu arunca pe pământ, Te voiu asvârli pe faţa câmpului; Voiu face să stea pe tine toate paserile cerului; Voiu sătura din tine fiarele a tot pământul; 5 Voiu pune carnea ta pe munţi, Şi voiu umplea văile cu stârvul tău; 6 Voiu adăpa cu sângele tău pământul, unde tu pluteşti. Până la munţi; Şi păraele se vor umplea de tine. 7 Şi când te vei stinge, Voiu acoperi cerul, şi voiu întuneca stelele lui; Voiu înveli cu nouri soarele, şi luna nu va luci cu lumina sa. 8 Pentru tine voiu face să se întunece toţi luminătorii cei străluciţi ai cerului, Şi voiu pune întunerec preste pământul tău, zice Domnul, Dumnezeul. 9 Şi voiu face ca să se înspăimânte inima multor popoare, Când voiu aduce ştirea sfărâmării tale între popoarele Din ţările, ce tu nu le-ai cunoscut. 10 Şi voiu face ca multe popoare să se îngrozească de tine, Şi regilor lor li se va sbârli părul asupră-ţi, Când îmi voiu mişca sabia pe dinaintea lor: Şi pe toată clipa vor tremura, Fiecare pentru sine, în ziua căderii tale. 11 Căci aşa zice Domnul, Dumnezeul: Sabia regelui Babilonului va veni asupră-ţi; 12 Voiu face să cadă mulţimea ta, prin săbiile celor viteji, Cari toţi sunt cei mai cumpliţi ai popoarelor; Vor răsturna mândria Egiptului, Şi toată mulţimea lui se va nimici. 13 Şi voiu face să peară toate vitele lui, de lângă apele cele mari, Şi picior de om nu va mai turbura aceste ape, Şi nici copite de vită nu le vor mai turbura. 14 Atuncia voiu face să se liniştească apele lor, Zice Domnul, Dumnezeul. 15 Când voiu face pământul Egiptului pustiu, Şi ţara o voiu deşerta de tot ce este într’însa: Când voiu lovi pe toţi cei ce locuesc în ea, Atuncia vor cunoaşte, că eu sunt Domnul. 16 Şi aceasta este plângerea, ce vor cânta; Fiicele popoarelor o vor cânta; O vor cânta pentru Egipt Şi pentru toată mulţimea lui, zice Domnul, Dumnezeul. 17 Şi în anul al doisprezecelea, în a cincisprezecea zi a lunei, a fost către mine cuvântul Domnului, zicând: 18 Fiul omului, suspină pentru mulţimea Egiptului, şi spune cum se va pogorî Şi el şi fetele popoarelor celor măreţe, În cele mai de desupt ale pământului, cu cei pogorîţi în groapă. 19 Decât cine eşti tu mai frumos? Pogoară-te, şi culcă-te între cei necircumcişi! 20 Cădea-vor în mijlocul celor ucişi de sabie; Sabia s’a şi dat inamicului! Trageţi-l în mormânt pe el şi pe toată mulţimea lui. 21 Cei mai puternici dintre viteji de dânsul vor vorbi, Din mijlocul infernului, şi de cei ce l-au ajutat; Pogorîtu-s’au şi culcatu-s’au necircumcişii ucişi de sabie. 22 Acolo este Asirianul şi toată ceata lui; mormintele ei stau în juru-i; Toţi sunt ucişi, căzuţi de sabie. 23 Mormintele lor pusu-s’au în locul cel mai adânc al groapei, Şi mormintele cetei lui stau în juru-i; Toţi sunt ucişi, căzuţi de sabie, Cei ce răspândeau teamă în pământul celor vii. 24 Acolo este Elamul şi toată mulţimea lui, în jurul mormântului său, Toţi sunt ucişi, căzuţi de sabie, Pogorîţi necircumcişi, în cele de desupt ale pământului, Cei ce răspândeau teama de ei, în pământul celor vii; Şi duc ruşinea lor cu cei pogorîţi în groapă. 25 Pusu-i-s’a patul, lui şi mulţimei sale, În mijlocul celor morţi; şi mormintele lor stau în juru-i, Aceşti toţi necircumcişi, ucişi de sabie; Deşi frica de ei era răspândită în pământul celor vii, Totuşi duc ruşinea lor la cei pogorîţi în groapă, Şi se pun la un loc cu cei ucişi. 26 Acolo este Meşecheanul, Tubaleanul, Şi toată mulţimea lui; şi mormintele lor stau în jurul lor; Aceştia toţi sunt necircumcişi, ucişi de sabie, Deşi frica de ei era răspândită în pământul celor vii. 27 Să nu se culce cu cei mai viteji dintre necircumcişii cari au căzut? Cari s’au pogorît în infern cu armele lor de resbel, Şi cari au pus săbiile lor supt capetele lor, Şi uneltele fărădelegilor lor pe oasele lor; Deşi erau frica celor puternici în pământul celor vii. 28 Da, sfărâma-te-vei şi tu şi cei necircumcişi, Şi te vei culca cu cei ucişi de sabie. 29 Acolo este Edomul, regii săi şi toţi mai marii săi, Cari cu toată puterea lor şed acuma între cei ucişi de sabie; Culcatu-s’au cu cei necircumcişi Şi cu cei pogorîţi în groapă. 30 Acolo sunt domnii dela meazănoapte; toţi aceştia Şi toţi Sidonienii s’au pogorît cu cei ucişi, Cu toată teama, ce răspândeau prin puterea lor, sunt ruşinaţi, Şi s’au culcat necircumcişi cu cei ucişi de sabie, Şi duc ruşinea lor cu cei pogorîţi în groapă. 31 Pe aceştia îi va vedea Faraon, Şi se va mângăia pentru toată mulţimea lui, Faraon şi toată oastea lui, cei ucişi de sabie, zice Domnul, Dumnezeul. 32 Deşi am şi răspândit teama de dânsul în pământul celor vii; Totuşi el se va culca cu cei necircumcişi, Cu cei ucişi de sabie, Faraon şi toată mulţimea lui, zice Domnul Dumnezeul.