1 Fost-a către mine cuvântul Domnului, zicând: 2 Fiul omului, vorbeşte fiilor poporului tău, şi zi-le: Când voiu aduce sabia asupra vre-unei ţări, Şi poporul acestei ţări va lua un om oarecare din mijlocul său, Şi şi-l va pune păzitor; 3 Şi acesta văzând sabia venind asupra ţării, Va sufla din trâmbiţă, şi va deştepta pe popor; 4 Atuncia cel ce a auzit vocea trâmbiţei, şi nu se va feri, Şi sabia venind, îl va răpi, Sângele aceluia fi-va pe capul său. 5 A auzit vocea trâmbiţei, şi nu s’a ferit; Sângele lui va fi asupra lui; Dar cine se va feri, îşi va mântui viaţa. 6 Iar dacă păzitorul, văzând că sabia vine, Nu va sufla din trâmbiţă, şi poporul nu se va feri, Şi sabia venind, va răpi pe vre-unul din ei; Pentru fărădelegea sa răpi-se-va acesta, Dar sângele său îl voiu cere din mâna păzitorului. 7 Şi tu, fiul omului! Eu te-am pus păzitor preste casa lui Israel; Ascultă deci cuvântul din gura mea, şi-i deşteaptă din partea mea. 8 Când zic celui nelegiuit: Nelegiuitule, vei muri; Şi tu nu vei vorbi, ca să deştepţi pe cel nelegiuit dela calea sa, Acest nelegiuit muri-va pentru fărădelegea sa, Dar din mâna ta voiu cere sângele său. 9 Iar dacă tu vei deştepta pe cel nelegiuit, ca să se întoarcă dela calea sa, Şi el nu se va întoarce dela calea sa, El va muri pentru fărădelegea sa, Dar tu îţi vei mântui viaţa.
10 Deaceea tu, fiul omului, zi casei lui Israel: Voi aşa vorbiţi şi ziceţi: „Dacă fărădelegile noastre şi păcatele noastre sunt asupra noastră, şi noi pentru dânsele pierim, Atuncia cum de mai trăim?” 11 Zi-le: Viu sunt, zice Domnul, Dumnezeul, Nu mă plac în moartea celui nelegiuit, Ci să se întoarcă cel nelegiuit dela calea sa, şi să trăească; Întoarceţi-vă, întoarceţi-vă dela căile voastre cele rele! Căci de ce să muriţi, casă a lui Israel? 12 Deaceea tu, fiul omului, zi fiilor poporului tău: Dreptatea celui drept nu-l va mântui În ziua nelegiuirii lui; Nici cel nelegiuit nu va muri pentru nelegiuirea sa În ziua, în care se va întoarce dela ea; Nici cel drept nu va trăi pentru dreptatea sa În ziua, în care va păcătui. 13 Când voiu zice celui drept, Că va trăi, Şi el, încrezându-se în dreptatea sa, va face nedreptate; Toată dreptatea lui nu se va mai aminti, Ci va muri în nedreptatea, ce a făcut-o. 14 Şi când voiu zice celui nelegiuit: Vei muri: Dar el, întorcându-se dela păcatul său, va face drept şi dreptate: 15 Dacă cel nelegiuit va înapoia amanetul; Va întoarce lucrul răpit; Va umbla în aşezămintele vieţii, nefăcând nedreptatea: El va trăi, nu va muri; 16 Toate păcatele ce a făcut, nu i-se vor mai aminti; A făcut drept şi dreptate; va trăi. 17 Dar fiii poporului tău zic: „Calea Domnului nu este dreaptă;” Dar calea lor nu este dreaptă. 18 Când cel drept se va întoarce dela dreptatea lui, Şi va face nedreptate, În ea va muri. 19 Şi când cel nelegiuit se va întoarce dela nelegiuirea sa, Şi va face drept şi dreptate, În ele va trăi. 20 Dar voi ziceţi: „Calea Domnului nu este dreaptă;” Casă a lui Israel, judeca-vă-voiu pe fiecare după căile sale.
21 Şi în anul al doisprezecelea al strămutării noastre, în luna a zecea, la cinci ale lunei, a venit la mine un scăpat din Ierusalim, zicând: Cetatea este bătută.
22 Şi mâna Domnului a fost asupra mea seara, mai nainte de a veni scăpatul acela, şi mi-a deschis gura, înainte de a veni acela la mine dimineaţa; şi am deschis gura mea, şi n’am mai tăcut. 23 Şi a fost către mine cuvântul Domnului, zicând: 24 Fiul omului, cei ce locuesc ruinele acele, în pământul lui Israel, vorbesc şi zic: Abraam numai unul a fost, şi a moştenit acel pământ, dar noi suntem mulţi, cu atât mai mult datu-ni-s’a pământul spre moştenire: 25 Deaceea zi-le: Aşa zice Domnul, Dumnezeul: Voi mâncaţi carne cu sânge, Şi ridicaţi ochii voştri spre idolii voştri, şi vărsaţi sânge: Şi să moşteniţi pământul acela! 26 Vă încredeţi în sabia voastră, Faceţi urîciuni, şi pângăriţi fiecare pe femeia aproapelui său, Şi să moşteniţi pământul acela! 27 Vorbeşte astfel către ei: Aşa zice Domnul, Dumnezeul: Viu sunt! cei ce şed în ruini de sabie vor cădea, Şi pe cel ce şeade în câmp, îl voiu da fiarelor spre mâncare; Şi cei ce şed în întărituri şi în peşteri, vor muri de ciumă. 28 Căci voiu face pământul vostru pustiu şi deşert, Şi mândria puterii lui va înceta; Şi munţii lui Israel vor rămânea deşerţi, fără să fie cine să treacă prin ei. 29 Şi vor cunoaşte, că eu sunt Domnul, Când voiu face pământul vostru pustiu şi deşert, Pentru toate urîciunile câte au făcut.
30 Şi tu, fiul omului! Iată, fiii poporului tău vorbesc de tine, Pe la ziduri şi din pragurile caselor, Şi vorbesc unul către altul, Şi fiecare către fratele său, zicând: Veniţi, şi auziţi cuvântul, Ce a ieşit dela Domnul; 31 Şi vin către tine, cum vine poporul, Şi poporul meu stă înaintea ta, Şi ascultă cuvintele tale, dar nu le fac; Căci ei fac dintr’însele o cântare plăcută gurei lor, Dar inima lor umblă după câştig nedrept. 32 Şi iată, tu eşti pentru dânşi ca o cântare plăcută A unui om cu voce frumoasă, Sau care cântă frumos din instrumente: Căci ei ascultă cuvintele tale, dar nu le fac. 33 Dar cand va veni ştirea (şi iată, se apropie), Atuncia vor cunoaşte, că a fost un profet în mijlocul lor.