1 Fost-a către mine cuvântul Domnului, zicând: 2 Fiul omului, profeţeste împrotriva păstorilor lui Israel, profeţeste, şi zi-le: Aşa zice Domnul, Dumnezeul păstorilor: Vai de păstorii lui Israel, ce se păstoresc pe sine înşişi! Au păstorii nu trebue să păstorească turmele? 3 Voi mâncaţi grăsimea, şi vă îmbrăcaţi cu lâna, Junghiaţi oile cele îngrăşate, dar pe turmă n’o păstoriţi: 4 Pe cele slabe nu le întăriţi, Şi pe cele bolnave nu le vindecaţi, Pe cele cu picioarele frânte nu le legaţi, Pe cele fugărite nu le întoarceţi, Şi nici nu căutaţi pe cele rătăcite; Ci le stăpâniţi cu silă şi cu asprime. 5 Şi ele se împrăştie, căci n’au păstor; Şi ajung de mâncare tuturor fiarelor câmpului, şi se împrăştie. 6 Oile mele rătăcesc pe toţi munţii şi pe tot dealul înalt; Da, pe toată faţa pământului s’au împrăştiat oile mele, Şi nu este cine să întrebe de dânsele şi să le caute. 7 Deaceea asculţaţi, păstorilor, cuvântul Domnului; 8 Viu sunt, zice Domnul, Dumnezeul: Cu adevărat, fiindcă oile mele au ajuns de pradă, Şi turma mea a ajuns de mâncare tutulor fiarelor câmpului, Fiindcă n’au păstor, şi păstorii mei nu caută oile mele; Ci păstorii numai pe sine se păstoresc, dar oile mele nu le păstoresc; 9 Deaceea ascultaţi, păstorilor, cuvântul Domnului; 10 Asa zice Domnul, Dumnezeul: Iată, eu sunt împotriva păstorilor! Şi voiu cere oile mele din mânile lor, Şi-i voiu face să înceteze de a mai păstori oile mele; Şi nu se vor mai păstori păstorii pe sine înşişi; Căci eu voiu mântui din gura lor oile mele, Şi nu le vor mai fi de mâncare.
11 Căci aşa zice Domnul, Dumnezeul; Iată, eu voiu cerceta de oile mele, şi le voiu căuta; 12 Ca păstorul, care, fiind în mijlocul turmei sale, Caută oile sale cele împrăştiate; Aşa voiu căuta oile mele, Şi le voiu mântui din toate locurile, În care s’au împrăştiat, în ziua plină de nouri şi întunecoasă. 13 Le voiu scoate dintre popoare, Le voiu aduna dintre ţări, Şi le voiu aduce în pământul lor; Şi le voiu păstori pe munţii lui Israel, În văi şi în toate locurile locuite ale pământului lor. 14 Le voiu păstori în păşune bună, Şi stâna lor va fi pe munţii înălţimei lui Israel; Acolo se vor odihni în staul bun, Şi vor fi păstorite în păşuni grase, în munţii lui Israel. 15 Eu voiu păstori oile mele, şi le voiu face să se odihnească, Zice Domnul, Dumnezeul. 16 Voiu căuta cele rătăcite, Voiu întoarce pe cele fugărite, Voiu lega pre cele cu picioarele frânte, Şi voiu întări pre cele slabe; Voiu nimici pe cele grase şi tari; Dar pre celelalte le voiu păstori cu dreptate. 17 Şi voi, turma mea, aşa zice Domnul, Dumnezeul: Iată, eu voiu judeca între oaie şi oaie, între berbeci şi ţapi. 18 Au pentru voi puţin lucru este, că păşunaţi păşunea cea bună, Iar rămăşiţa păşunei voastre o călcaţi în picioare? Şi că beţi apă curată, Iar pe cealaltă o turburaţi cu picioarele voastre, 19 Aşa că oile mele păşunează cele călcate de picioarele voastre, Şi beau cele turburate de picioarele voastre! 20 Deaceea aşa zice Domnul, Dumnezeul, de dânsele; Iată, eu voiu judeca între oaia cea grasă şi oaia cea slabă. 21 Pentrucă împingeţi din coaste şi din umeri, Şi împingeţi cu coarnele voastre pe toate oile cele slabe, Până ce le goniţi afară; 22 Deaceea eu voiu mântui oile mele, şi nu vor mai fi de pradă; Şi voiu judeca între oaie şi oaie.
23 Şi le voiu ridica păstor, care le va paşte, Pe servul meu David: El le va paşte, şi le va fi păstor. 24 Eu, Domnul, le voiu fi Dumnezeu, Şi servul meu David va fi domn în mijlocul lor; Eu, Domnul, am vorbit. 25 Voiu încheia cu dânsele legământ de pace; Şi voiu face să înceteze depe pământ fiarele cele rele; În siguranţă vor locui chiar şi în pustiu, şi vor dormi în păduri. 26 Voiu face pe acestea şi imprejurimile colinei mele binecuvântare, Şi voiu face să cadă ploaia la timp; Ploaia binecuvântării va fi. 27 Arborele câmpului îşi va da fructul său, Şi pământul îşi va da venitul său, Şi vor fi siguri în pământul lor; Şi vor cunoaşte, că eu sunt Domnul, Când voiu sfărâma legăturile jugului lor, Şi-i voiu scăpa din mânile celor ce s’au servit de dânşii. 28 Nu vor mai fi de pradă popoarelor, Şi fiarele pământului nu-i vor mai mânca; Ci vor locui în siguranţă, şi nu va fi cine să-i spăimânte. 29 Şi le voiu ridica o odraslă cu renume, Şi nu vor mai fi răpiţi de foame în ţară, Şi nu vor mai purta ruşinea popoarelor: 30 Şi vor cunoaşte, că eu Domnul, Dumnezeul lor, sunt cu dânşii, Şi că ei, casa lui Israel, sunt poporul meu, Zice Domnul, Dumnezeul. 31 Şi voi, oile mele, oile păşunei mele, voi oameni sunteţi, Şi eu sunt Dumnezeul vostru, zice Domnul, Dumnezeul.