1 După acestea zise Domnul lui Moisi: Întră la Faraon, şi vorbeşte lui: Aşa zice Domnul: Lasă pre poporul meu ca să meargă să-mi servească. 2 Şi de nu vei voi de a-l lăsa, iată eu voiu bate cu broaşte tot cuprinsul tău. 3 Şi râul va foi de broaşte, cari se vor sui şi vor veni la casa ta, în camera de dormit a ta, şi pe patul tău, şi în ale poporului tău, şi în cuptoarele tale şi în coveţele tale. 4 Aşa broaştele se vor sui preste tine şi preste servii tăi, şi preste poporul tău.
5 Şi Dumnezeu zise lui Moisi: Zi lui Aaron: Întinde-ţi mâna ta cu toiagul tău asupra fluviilor şi asupra râurilor şi asupra lacurilor, şi fă să vină broaşte preste pământul Egiptului. 6 Şi aşa Aaron îşi întinse mâna sa preste apele Egiptului, şi ieşiră broaşte, încât acoperiră pământul Egiptului. 7 Şi descântătorii din Egipt făcură asemenea cu fermecătoriile lor, şi scoaseră broaşte preste pământul Egiptului.
8 Atunci Faraon chemă pre Moisi şi pre Aaron, şi le zise: Rugaţi-vă lui Dumnezeu, ca să depărteze broaştele dela mine şi dela poporul meu; şi eu voiu lăsa pre popor să meargă, ca să sacrifice Domnului. 9 Şi Moisi răspunse lui Faraon: Făleşte-te înaintea mea! Şi când oare rugamă-voiu pentru tine şi pentru servii tăi şi pentru poporul tău, ca el să curăţe broaştele dela tine şi dela casele tale, şi numai în râuri să mai rămână? 10 Şi el zise: Mâne. Iar Moisi zise: Fie dupre cuvântul tău; ca tu să cunoşti, că nu este altul ca Domnul Dumnezeul nostru: 11 Broaştele se vor depărta dela tine şi din casele tale şi dela servii tăi şi dela poporul tău, şi numai în râuri vor mai rămânea.
12 Şi Moisi şi Aaron ieşiră dela Faraon; şi Moisi strigă cătră Dumnezeu pentru broaştele, care le trimisese el preste Faraon. 13 Şi Domnul făcu dupre cuvântul lui Moisi, şi broaştele muriră de prin case, de prin curţi şi de prin câmpuri. 14 Şi Egiptenii le adunară tot grămezi, grămezi; şi se împuţi pământul. 15 Şi văzând Faraon că are uşurare, i-se învârtoşă inima şi nu ascultă de dânşii, după cum zisese Dumnezeu.
16 Şi Domnul zise lui Moisi: zi lui Aaron: Întinde-ţi toiagul tău, şi loveşte pulberea pământului, ca să se prefacă în muşte rele în tot pământul Egiptului. 17 Şi ei făcură aşa: Aaron îşi întinse mâna sa cu toiagul său, şi lovi pulberea pământului; şi o mulţime mare de muşte rele veniră asupra oamenilor şi asupra vitelor; toată pulberea pământului se prefăcu în muşte în tot pământul Egiptului. 18 Şi descântătorii făcură asemenea cu fermecătoriile lor, ca să scoată muşte rele, dară nu putură; şi acea mulţime de muşte rele fu şi asupra oamenilor şi asupra vitelor. 19 Şi descântătorii ziseră lui Faraon: Acesta este degetul lui Dumnezeu! Şi totuşi inima lui Faraon se învârtoşă, şi nu-i ascultă pre dânşii, după cum zisese Domnul.
20 Şi Dumnezeu zise lui Moisi: Scoală-te de dimineaţă, şi stai înaintea lui Faraon; iată el are să iasă la apă; şi tu să-i zici: Asa zice Domnul: Lasă pre poporul meu să meargă, ca să-mi servească! 21 Că de nu vei lăsa poporul meu să meargă, iată, eu voiu trimite preste tine, preste servii tăi şi preste poporul tău şi preste casele tale musca cânelui; şi casele Egiptenilor, precum şi pământul acela, care-l locuesc ei, se vor umplea de musca cânelui. 22 Şi eu în ziua aceea voiu deosebi pământul Goşen, în care locueşte poporul meu, ca acolo să nu fie musca cânelui; ca tu să cunoşti, că eu Domnul sunt în acel pământ. 23 Şi voiu face despărţire între poporul meu şi poporul tău; mâne va fi acest semn. 24 Şi Dumnezeu făcu aşa; şi veni mare mulţime de musca cânelui în casa lui Faraon şi în casele servilor săi şi în tot cuprinsul Egiptului se strică pământul de musca cânelui.
25 Şi Faraon chemă pre Moisi şi pre Aaron, şi zise: Mergeţi, sacrificaţi Dumnezeului vostru într’acest pământ! 26 Dară Moisi zise: Nu se cuvine nouă să facem aşa; căci ceeace noi am sacrifica Dumnezeului nostru, aceea este urâciune pentru Egipteni; şi dacă noi urâciunea Egiptenilor o am sacrifica înaintea ochilor lor, au ei nu ne-ar ucide cu pietri? 27 Cale de trei zile vom merge în pustiu, şi vom sacrifica Dumnezeului nostru, după cum ne va zice nouă. 28 Şi Faraon zise: Eu vă voiu lăsa pre voi să mergeţi, ca să sacrificaţi Domnului Dumnezeului vostru în pustiu; dară numai să nu mergeţi cumva mai departe! Rugaţi-vă şi pentru mine. 29 Şi Moisi zise: Iată eu acum ies dela tine, şi mă voiu ruga lui Dumnezeu, şi toată musca cânelui se va depărta mâne dela Faraon şi dela servii lui, şi dela poporul lui. Dară să nu mai adaogi a ne mai înşela, o Faraone, nelăsând pre popor să meargă ca să sacrifice lui Dumnezeu.
30 Şi Moisi ieşi dela Faraon, şi se rugă lui Dumnezeu. 31 Şi Dumnezeu făcu dupre cuvântul lui Moisi; şi musca cânelui se depărtă dela Faraon şi dela servii săi, şi dela poporul său; nu mai rămase nici una. 32 Dară inima lui Faraon se învârtoşă şi astădată, şi nu lăsă pre popor să meargă.