1 Şi şerpele era cel mai viclean din toate animalele pământului, pre care le-a fost făcut Domnul Dumnezeu; şi el a zis cătră femeie: Ce, se poate ca Dumnezeu să fie zis, ca voi să nu mâncaţi din toţi pomii grădinei? 2 Şi zise femeia cătră şerpe: Din fructele pomilor grădinii putem mânca; 3 Dar din fructele pomului, cel din mijlocul grădinii, a zis Dumnezeu: Dintr’însul să nu mâncaţi, nici să vă atingeţi de dânsul, ca să nu muriţi. 4 Şi şerpele a zis cătră femeie: Nu veţi muri; 5 Că Dumnezeu ştie, că în ziua în care veţi mânca dintr’însul, se vor deschide ochii voştri, şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul.
6 Şi văzu femeia că fructul pomului este bun la mâncare şi plăcut ochilor, şi de dorit pomul spre a face înţelept, şi luă ea din fructul lui, şi mâncă; şi dete şi bărbatului ei împreuna cu dânsa, şi el mâncă. 7 Şi se deschiseră ochii la amândoi, şi cunoscând că erau goi, prinseră frunze de smochin şi-şi făcură pestelce.
8 Şi ei auziră vocea Domnului Dumnezeu, umblând în răcoarea zilei prin grădină; şi Adam şi femeia sa se ascunseră dela faţa Domnului Dumnezeu printre arborii grădinii. 9 Şi Domnul Dumnezeu strigă pre Adam, şi îi zise: Unde eşti? 10 Şi el răspunsă: Vocea ta o auzii în grădină, şi mă temui, pentru că sunt gol; şi mă ascunsei. 11 Şi el zise: Cine ţi-a spus ţie că eşti gol? Nu cuma ai mâncat din pomul din care’ţi poruncii ca să nu mănânci? 12 Şi Adam zise: Femeia pre care mi-ai dat-o să fie cu mine, aceea mi-a dat din pom, şi am mâncat. 13 Şi Domnul Dumnezeu zise cătră femeie: Pentru ce ai făcut aceasta? Iar femeia a zis: Şerpele m-a amăgit, şi am mâncat.
14 Şi Domnul Dumnezeu zise şerpelui: Fiindcă tu ai făcut aceasta, blestemat să fii tu între toate animalele şi între toate fiarele pământului; pe pântecele tău vei umbla, şi pulbere vei mânca în toate zilele vieţii tale. 15 Şi duşmănie voiu pune între tine şi între femeie, şi între seminţia ta şi între seminţia ei; aceasta va zdrobi capul tău, şi tu îi vei împunge călcâiul ei.
16 Şi cătră femeie zise: Voiu îmmulţi durerile sarcinei tale: tu cu durere vei naşte fii, şi dupre bărbatul tău vor fi dorinţele tale, şi el te va stăpâni.
17 Şi cătră Adam zise: Fiindcă tu ai ascultat de vocea femeiei tale, şi ai mâncat din pomul, despre care ţi-am poruncit, zicând: Dintr’însul să nu mănânci, blestemat să fie pământul: din cauza ta, cu dureri vei mânca dintr’însul în toate zilele vieţei tale: 18 Spini şi pălămidă îţi va creşte ţie şi vei mânca, iarba câmpului: 19 Întru sudoarea feţei tale vei mânca pâne, pană ce te vei întoarce în pământul din care eşti luat; că ţărână eşti, şi în ţărână te vei întoarce.
20 Şi Adam chemă numele femeiei sale Eva; că fu muma tutulor celor vii. 21 Şi Domnul Dumnezeu făcu lui Adam şi femeiei sale tunici de piele, şi-i îmbrăcă pre ei.
22 Şi Domnul Dumnezeu zise: Iată Adam se făcu ca unul din noi, cunoscând binele şi răul; dar ca nu cumva să întindă mâna sa, şi să ia şi din pomul vieţei, şi mâncând să trăească în etern; 23 Deaceea Domnul Dumnezeu îl scoase pre el afară din grădina Eden, ca să lucreze pământul din care fu luat. 24 Aşa alungă el pre Adam; şi despre răsăritul grădinii Eden puse Cherubimi, şi flacăra sabiei ce se învârtiă, ca să păzească calea la pomul vieţei.