1 Şi foametea era grea pe pământ. 2 Şi a fost, după ce sfârşiră de a mânca grâul, care-l aduseră din Egipt, le zise părintele lor: Duceţi-vă iarăşi şi cumpăraţi bucate! 3 Şi Iuda vorbi cătră dânsul, şi-i zise: Acel om ne-a asigurat, zicând: Voi faţa mea nu o veţi vedea, de nu va fi cu voi fratele vostru cel mai mic. 4 Deci de vei trimite pre fratele nostru cu noi, noi ne vom pogorî, şi-ţi vom cumpăra bucate; 5 iar de nu-l vei trimite, nu ne vom pogorî; că omul acela ni-a zis: Voi nu veţi vedea faţa mea, de nu va fi fratele vostru cu voi. 6 Şi Israel zise: Pentru ce mi-aţi făcut astfel de rău, de aţi spus omului că mai aveţi un frate? 7 Şi ei ziseră: Acel om întrebă cu deamănuntul de noi şi de familia noastră, zicând: Mai trăeşte părintele vostru? Mai aveţi vreun frate? Şi noi îi spuserăm dupre cuvintele acelea; de unde am putut noi şti, că el ne va zice: Aduceţi pre fratele vostru.
8 Şi Iuda zise cătră Israel, părintele său: Trimite pre băiat cu mine, şi ne vom scula şi vom merge, ca să trăim şi să nu murim, şi noi şi tu şi copiii noştri. 9 Eu răspund pentru dânsul, din mâna mea să-l ceri pre el; de nu ţi-l voiu aduce, şi nu ţi-l voiu pune înaintea ta, vinovat voiu fi cătră tine în toate zilele vieţii mele. 10 Că dacă nu ne întârziam atâta, până acum ne-am fi întors înapoi a doua oară.
11 Şi Israel părintele lor le zise: De este dară aşa, faceţi aceasta: luaţi din cele mai lăudate lucruri ale pământului în sacii voştri, şi duceţi omului aceluia dar: puţin balsam, puţină miere, şi dresuri, şi smirnă, curmale şi migdale. 12 Şi luaţi din nou argintul în mânile voastre; şi argintul care l-aţi aflat în gura sacilor voştri duceţi-l înapoi în mânile voastre; poate aceasta s’a făcut din greşeală. 13 Şi luaţi şi pre fratele vostru, şi sculându-vă întoarceţi-vă la acel om. 14 Şi Dumnezeu cel atotputernic să facă ca să aflaţi har înaintea omului, ca el să remită vouă pre celalalt frate al vostru şi pre Beniamin; dară dacă este ca eu să fiu lipsit de fii, lipsit să fiu.
15 Şi acei bărbaţi luară darul, luară şi argint îndoit în mânile lor, şi pre Beniamin; şi plecând, se pogorîră la Egipt, şi steteră înaintea lui Iosif. 16 Şi Iosif văzând pre Beniamin cu dânşii, zise cătră cel ce era preste casa sa: Du pre acesti oameni în casă, şi junghie vite, şi le găteşte; că cu mine vor mânca oamenii aceştia la amează. 17 Şi făcu acel bărbat dupre cum îi zise Iosif, şi duse bărbatul pre oamenii în casa lui Iosif,
18 Dară oamenii se temură, văzând că-i duc în casa lui Iosif, şi ziceau: Pre noi ne-a adus în casă pentru argintul, care dintru întâiu s’a fost pus în sacii noştri; ca să se năpustească şi să se arunce vina asupra noastră, şi să ne ia de servi, pre noi şi pre asinii noştri. 19 Şi ei se apropiară de bărbatul care era preste casa lui Iosif, şi-i vorbiră la uşa casei, 20 şi-i ziseră: Rugămu-ne, domnule! Noi întâiaşi dată ne pogorîrăm, ca să cumpărăm bucate. 21 Şi după ce venirăm la o ospătărie, şi deschiserăm sacii noştri, iată argintul fiecăruia era în gura sacului său; argintul nostru dupre greutatea lui; deaceea iarăşi l-am adus în mâna noastră. 22 Şi alt argint am adus în mâna noastră, ca să cumpărăm bucate; nu ştim cine a pus argintul nostru în sacii noştri. 23 Şi el zise: Fiţi în pace, nu vă temeţi; Dumnezeul vostru, şi Dumnezeul părintelui vostru v’a dat vouă tesaur în sacii voştri; argintul vostru a venit în mâna mea. Şi le scoase lor pre Simeon.
24 Şi bărbatul duse pre oameni în casa lui Iosif, şi le aduse apă, ca să-şi spele picioarele, şi dete şi nutreţ asinilor lor.
25 Şi ei pregătiră darul lor, până când să vină Iosif la amiază; că ei auziră că au să prânzească acolo. 26 Şi venind Iosif a casă, ei îi aduseră lui în casă darul ce aveau, şi se închinară înaintea lui la pământ. 27 Iar el întrebând de buna lor aflare, le zise: Sănătos este părintele vostru, bătrânul acela, despre carele aţi vorbit? Mai trăeşte încă? 28 Şi ei se plecară şi se închinară. 29 Şi el rădicându-şi ochii săi, se uită la Beniamin fratele său cel de o mumă, şi zise: Acesta este fratele vostru cel mai mic, despre care mi-aţi vorbit? Apoi zise: Dumnezeu să te miluiască, fiul meu.
30 Şi Iosif turburându-se de mila fratelui său, se grăbi, căutând unde să plângă; şi întrând în camera cea mai din lăuntru, plânse acolo. 31 Apoi spălându-şi faţa, ieşi afară, şi stăpânindu-se, zise: Daţi bucatele. 32 Şi lui îi puseră bucatele deosebi, şi lor deosebi, şi pentru Egiptenii, cari mâncau cu dânsul deosebi; că Egiptenii nu puteau mânca cu Ebreii împreună, că urîciune este aceasta la Egipteni. 33 Şi şezură la masă înaintea lui, cel întâiu-născut dupre întâiu-naşterea sa, şi cel mai mic dupre tinereţele sale, aşa încât ei cu mirare se uitau unul la altul. 34 Şi le serviau lor bucatele din cele ce erau înaintea lui; şi partea lui Beniamin era de cinci ori mai mare decât a celorlalţi. Şi ei beură şi se veseliră cu dânsul.