1 Şi Iosif porunci celui ce era preste casa sa, zicând: Umple sacii oamenilor de bucate, pe cât vor putea purta, şi pune argintul fiecăruia în gura sacului său. 2 Şi pune cupa mea, cupa cea de argint, în gura sacului celui mai mic, împreună cu preţul grâului său. Şi el făcu dupre cuvintele ce i-le zise Iosif.
3 Dimineaţa luminându-se de ziuă, aceşti oameni fură lăsaţi liberi, ei şi asnii lor. 4 Ei abia ieşiră din cetate, nu merseră departe, şi Iosif zise celui ce era preste casa sa: Şcoală-te, şi urmăreşte acei oameni, şi ajungându-i, le zi lor: Pentru ce aţi răsplătit rău pentru bine? 5 Au nu aceasta este cupa din care domnul meu bea, şi din care el ghiceşte? 6 Rău aţi făcut ce aţi făcut! Şi-i ajunse pre ei, şi le zise cuvintele acestea. 7 Şi ei răspunseră: Pentru ce vorbeşte domnul meu asemenea vorbe! Departe să fie de servii tăi ca să facă un lucru ca acesta. 8 Iată argintul, care-l aflarăm în gura sacilor noştri ţi-l aduserăm iarăşi din pământul Canaan; cum dară să fim furat noi aur sau argint din casa domnului tău? 9 Acela din servii tăi, la care se va afla cupa, să moară; ba încă şi noi vom fi domnului nostru servi. 10 Şi el zise: Bine! Să fie dupre cuvintele voastre: la care se va găsi, să fie servul meu, iar voi să fiţi nevinovaţi. 11 Şi curând depuseră ei fiecare sacul său pe pământ, şi fiecare deşchise sacul său. 12 Şi el căută, începând dela cel mai mare şi sfârşind la cel mai mic; şi cupa se găsi în sacul lui Bemamin.
13 Şi ei îşi rupseră vestmintele lor; şi încărcându-şi fiecare asinul său, se întoarseră în cetate. 14 Şi Iuda cu fraţii sei întrară în casa lui Iosif, şi el era încă acolo; şi căzură înaintea lui la pământ.
15 Şi Iosif le zise: Ce faptă este aceasta ce aţi făcut voi? Au nu ştiţi, că om ca mine ştie să ghicească. 16 Şi Iuda zise: Ce să zicem domnului meu? Sau ce cuvinte să vorbim? Şi cum să ne îndreptăm? Dumnezeu a găsit păcatul servilor tăi; iată noi suntem servii domnului meu, aşa noi, precum şi cela într’a cărui mână s’a găsit cupa. 17 Şi Iosif răspunse: Departe să fie de mine, ca eu să fac una ca aceasta! Acela într’a căruia mână s’a găsit cupa, acela va fi mie serv, iar voi întoarceţi-vă cu pace la părintele vostru.
18 Atunci Iuda se apropie de dânsul, şi zise: Ascultă-mă, domnul meu! Lasă pre servul tău să vorbească un cuvânt în auzul domnului meu, şi mânia ta să nu se aprindă contra servului tău: că tu eşti întocmai ca Faraon. 19 Domnul meu întrebă pre servii tăi, zicând: Aveţi voi părinte sau frate? 20 Şi noi am răspuns domnului nostru: Noi avem un părinte bătrân, şi un frate, copil al bătrâneţelor sale; şi fratele lui a murit, şi el a rămas singur de mumă-sa, şi părintele său îl iubeşte pre dânsul. 21 Şi tu ai zis servilor tăi: Aduceţi-l pre el la mine, ca să-l vadă ochii mei. 22 Şi noi ziserăm domnului nostru: Băiatul nu va putea să lase pre părintele său, că, de va lăsa pre părintele său, părintele va muri. 23 Atunci tu ai zis servilor tăi: Dacă fratele vostru cel mai mic nu se va pogorî cu voi, voi nu veţi mai vedea faţa mea. 24 Şi când noi ne-am suit la servul tău, părintele nostru, i-am spus lui cuvintele domnului nostru. 25 Şi părintele nostru ne zise: Duceţi-vă iarăşi, şi cumpăraţi puţine bucate. 26 Şi noi ziserăm: Nu ne putem pogorî; dacă fratele nostru cel mai mic va fi cu noi, atunci ne vom pogorî, că noi nu putem vedea faţa acelui om, dacă fratele nostru cel mai mic nu va fi cu noi. 27 Şi servul tău, părintele nostru, ne zise: Voi ştiţi, că femeia mea mi-a născut doi copii. 28 Şi unul se duse dela mine, despre carele am zis, că el cu adevărat este sfăşiat; şi nu l-am mai văzut nici până acum. 29 Şi dacă îmi veţi lua şi pre acesta de dinaintea mea, şi i-se va întâmpla nenorocire, atunci voi cărunteţele mele le veţi pogorî cu întristare în mormânt. 30 Acum dară, când eu m’aş întoarce la servul tău, părintele meu, şi băiatul n’ar fi cu noi, fiindcă sufletul lui este legat de sufletul băiatului, 31 se va întâmpla, ca el să moară, când va vedea că copilul nu este; şi servii tăi vor pogorî cărunteţele servului tău părintelui nostru cu întristare în mormânt. 32 Că servul tău m’am pus siguranţă pentru acest băiat la părintele meu, zicând: Dacă nu ţi-l voiu aduce, vinovat să fiu înaintea ta în toate zilele mele. 33 Acum dară, rogu-te, lasă pre servul tău să rămână el sclav domnului meu în locul băiatului, şi băiatul să se întoarcă cu fraţii săi. 34 Ca cum mă întorc eu la părintele meu, fără să fie băiatul cu mine? Să nu mai apuc eu a vedea întristarea, care ar întâmpina pre părintele meu.