1 Viziunea lui Isaia, fiul lui Amoz, pre care o văzu despre Iuda şi Ierusalim în zilele lui Uzia, ale lui Iotam, ale lui Ahaz şi ale lui Hezekia, regi ai lui Iuda. 2 Auziţi, cerurilor; şi ascultă, pământule! Căci Domnul vorbeşte, zicând: Fii am hrănit şi am crescut, Dar ei necredincioşi mi-au fost. 3 Boul cunoaşte pre stăpânul său, Şi asinul ieslele domnului său, Iar Israel nu m’a cunoscut, Poporul meu nu ia aminte la mine, 4 Vai, naţiune păcătoasă, popor încărcat de nedreptăţi, Sămânţă de făcători de rele, fii stricaţi! Au părăsit pre Domnul, Au despreţuit pre Sfântul lui Israel, S’au întors îndărăt. 5 Pe ce parte vă va mai bate? Voi şi mai mult vă veţi răscula; Tot capul este bolnav, toată inima moleşită; 6 Dela talpa piciorului până la cap nu este într’însul nimic întreg, Numai răni, vânătăi, şi plăgi proaspete. Ce încă nici nu s’au stors, nici nu s’au legat, Nici nu s’au muiat cu oleiu. 7 Pământul vostru este pustiit, Cetăţile voastre arse de foc; Pământul vostru vi-l mânâncă străinii în faţă, Este pustiit, stricat de străini. 8 Şi fata Sionului a rămas ca o colibă în vie, Ca un pătul într’un câmp de castraveţi, Ca o cetate împresurată. 9 De nu ne-ar fi lăsat Domnul, Dumnezeul oştirilor, o mică rămăşiţă, Am fi ca Sodoma, Ne-am asemăna cu Gomorra.
10 Ascultaţi cuvântul Domnului, domni ai Sodomei! Luaţi în urechi legea Dumnezeului nostru, popor al Gomorrei! 11 Ce-mi trebue mulţimea jertfelor voastre? zice Domnul; Sătul sunt de arderile de tot de berbeci şi de grăsimea îngrăşatelor; Şi nu mai voiesc sângele taurilor, al mieilor şi al ţapilor. 12 Când veniţi să vă arătaţi înainte-mi, Cine cere aceasta dela voi, Ca să călcaţi curţile mele? 13 Să nu-mi mai aduceţi daruri deşerte; Urîciune-mi este tămâia, Luna nouă şi sabbatul, convocarea adunărilor; Nu pot suferi fărădelegea şi sărbătorirea. 14 Lunile voastre cele noi şi sărbătorile voastre le ureşte sufletul meu: Făcutu-mi-s’au sarcină; Nu le mai pot purta. 15 Deaceea, când veţi întinde mânele voastre, Ascundevoiu ochii mei dela voi; Chiar de veţi face multe rugăciuni, nu le voiu asculta: Căci mânele voastre sunt pline de sânge. 16 Spălaţi-vă deci, şi curăţiţi-vă, Depărtaţi răutatea faptelor voastre de dinaintea ochilor mei; Încetaţi de a face rău; 17 Învăţaţi-vă a face bine; Căutaţi dreptatea, ajutaţi pre cel apăsat, Faceţi dreptate orfanului, şi apăraţi dreptul văduvei.
18 Veniţi acum, să ne judecăm, zice Domnul; De vor fi păcatele voastre roşii ca cărmâzul, face-se-vor albe ca omătul; Şi de vor fi roşii ca stacojul, vor ajunge albe ca lâna. 19 De veţi voi, şi mă veţi asculta, Veţi mânca bunătăţile pământului vostru. 20 Iar de nu veţi voi, ci vă veţi împotrivi, De sabie veţi fi înghiţiţi; Căci gura Domnului a vorbit aceasta. 21 Cetatea ceea credincioasă, cum s’a făcut curvă! Era plină de drept, Dreptatea locuia într’însa; iar acum ucigaşii. 22 Argintul tău în sgură prefăcutu-s’a, Vinul tău amestecatu-s’a cu apă. 23 Mai marii tăi sunt răsculători părtaşi furilor: Fiecare iubeşte mita, şi umblă după plată, Orfanului dreptate nu fac, Şi judecata văduvei nici nu ajunge până la ei. 24 Deaceea zi Doamne, Domnul oştirilor, Atotputernicul lui Israel: Vai! pedepsi-voiu pe împotrivitorii mei, Şi răsbuna-mă-voiu asupra inamicilor mei; 25 Şi voiu întoarce mâna mea asupra ta, Şi voiu curăţi, ca cu leşie, sgura ta, Şi voiu depărta din tine toată arama ta: 26 Voiu restatornici judecătorii tăi, ca mai nainte, Şi consilierii tăi, ca şi la început; Şi apoi te vei numi, Cetatea Dreptăţii, Cetăţuie Credincioasă. 27 Sionul se va răscumpăra prin judecată, Şi cei renturnaţi ai lui prin dreptate. 28 Dar dărâmarea celor fărădelege şi a păcătoşilor tot atuncia se va face, Şi cei ce au părăsit pre Domnul, se vor nimici. 29 Căci vă veţi ruşina de dumbrăvile de stejari, pre care acum le iubiţi, Şi vă veţi roşi de grădinele, pre care acum vi-le alegeţi. 30 Că veţi fi ca stejarul, care-şi lapădă frunzele, Şi ca grădina, în care nu este apă. 31 Şi cel mai tare va ajunge ca câlţul, Şi lucrul său ca scânteia; Şi amândoi vor arde împreună, Şi nu va fi cine să-i stângă.