1 Profeţia împovărătoare Moabului. Da, noaptea s’a predat Arul Moabului, şi a pierit; Da, noaptea s’a predat Chirul Moabului, şi a pierit. 2 Poporul s’a suit în casa idolilor, şi Dibonul pe înălţimi, ca să plângă; Urla-va Moabul pentru pierderea Neboului şi a Medibei; Toate capetele sunt pleşuve, Toată barba este tăiată. 3 În uliţe se încing cu saci; Cu toţii urlă pe acoperişurile lor şi în uliţele lor, Topindu-se de plâns. 4 Se vaită Heşbonul şi Elealul; Vaetul lor se aude până la Iaaz; Pentru acestea se bocesc cei înarmaţi ai Moabului, Şi este amărît sufletul lor. 5 Inima mea jeleşte pentru Moab, Ai cărui fugari aleargă până la Zoar, până la al treilea Eglat; Căci la suişul Luhitului plângând se suie, Şi în calea Horonaimului înalţă strigare de nimicire. 6 Apele Nimrimei s’au pustiit, Şi iarba s’a uscat, verdeaţa s’a dus, Nu mai este nimic verde. 7 De aceea bunurile pre care le-au câştigat, şi averea ce au păstrat, Ei le duc dincolo de părăul sălcielor. 8 Strigarea lor a înconjurat cuprinsul Moabului. Urletul său până la Eglaim, Şi urletul său până la Beer-Elim; 9 Căci apele Dimoniei se umplu de sânge; Căci asupra Dimoniei aduc cete noauă; Lei asupra celui scăpat din Moab, Şi asupra rămăşiţei ţării.