1 În ziua aceea în pământul lui Iuda se va cânta cântarea aceasta: Cetate tare avem, Şi Dumnezeu pus-a în ea mântuirea sa drept zid şi val. 2 Deschideţi porţile, Şi va întra în ele poporul drept, ce păzeşte credincioşia sa. 3 Pre cel cu cugetare statornică Îl vei păzi în pace desăvârşită; Căci în tine se încrede. 4 Încredeţi-vă în Domnul pururea, Căci stâncă vecinică este în Iah, Domnul. 5 Căci el înjoseşte pre cei ce locuesc întru înălţime: El pleacă cetatea cea înaltă; Până la pământ o pleacă, Aruncând-o în pulbere. 6 Piciorul o calcă, Picioarele săracului, paşii celor neavuţi. 7 Netedă este calea dreptului; Calea dreptului tu o netezeşti. 8 Şi în calea judecăţilor tale, Doamne, team aşteptat: Dorinţa sufletului nostru a fost în numele tău şi în amintirea ta. 9 Din suflet noaptea te-am dorit; Da, cu spiritul meu în lăuntrul meu te-am căutat; Căci, când judecăţile ţale sunt pe pămănt, Locuitorii lumii învaţă dreptatea, 10 Cu cel nelegiuit chiar milă de se va face, El tot nu va învăţa dreptatea; Ci în pământul dreptăţii va nedreptăţi, Şi nu va căuta la măreţia Domnului. 11 Mâna ta, Doamne, înalţă-se, dar ei nu o văd; Dar vor vedea zelul tău pentru poporul tău, Focul mâniei, ce mistue pre inamicii tăi; Şi se vor ruşina. 12 Doamne, tu ne vei da pacea; Căci toate lucrurile mari, ce ni-s’au făcut, tu le-ai lucrat. 13 Doamne, Dumnezeul nostru, alţi domni afară de tine au domnit preste noi; Dar acum numai pre tine singur Şi numele tău vom lăuda. 14 Ei sunt morţi; nu vor reînvia; Sunt umbră; nu se vor scula; Căci tu i-ai pedepsit, i-ai stârpit, Şi ai nimicit toată amintirea lor. 15 Îmmulţit-ai poporul tău, Doamne, Îmmulţit-ai poporul tău, te-ai mărit; Ai lărgit toate marginile ţării lui. 16 În strâmtorarea lor pre tine te căutară, Doamne, Spre tine revărsară ruga lor, când pedeapsa ta era asupra lor. 17 Ca o îngrecată, aproape de facere, Ce este în dureri de facere, şi în durerile sale strigă, Aşa eram noi înaintea Domnului: 18 Eram îngrecaţi, eram în dureri de facere; Dar ce am născut, vânt era; Nici o mântuire n’am făcut pentru ţară, Nici nu căzură locuitorii lumii. 19 Morţii tăi vor trăi, Moartele mele corpuri se vor scula. Sculaţi-vă şi cântaţi, voi locuitori ai pulberei! Căci roaua ta este roaua ierburilor, Şi pământul va arunca afară pre cei morţi. 20 Vino, poporul meu, întră în cămările tale, Şi închide uşile tale după tine; Ascunde-te pentru puţin timp, până să treacă mânia mea. 21 Căci, iată, Domnul iese din locul său, Ca să pedepsească pre locuitorii pământului pentru nedreptatea lor; Şi pământul va descoperi sângiuirile lui, Şi nu va mai acoperi pre ucişii săi.