1 Apropiaţi-vă, popoarelor, ca să auziţi; Şi naţiunilor, ca să ascultaţi. Audă pământul şi plinitatea lui, Lumea şi toată făpturile dintr’însa! 2 Căci mânia Domnului este preste toate naţiunile, Şi urgia lui preste toate oştirile lor; Cu desăvârşire le-a nimicit, Le-a dat jungherei. 3 Şi ucişii lor şi cadavrele lor se aruncă, Putoarea lor se ridică, Şi munţii se topesc de sângele lor. 4 Toată oştirea cerului piere, Cerurile se înfăşură ca o carte; Şi toată oştirea lor cade, Cum cade frunza de viţă, Şi ca frunza vestejită din smochin. 5 Căci sabia mea s’a adăpat în ceruri; Iată, asupra Edomului se coboară, Şi asupra poporului blestemul meu, la judecată. 6 Sabia Domnului este plină de sânge, S’a îngrăşat cu grăsime, Cu sângele meilor şi al ţapilor, Cu grăsimea rărunchilor berbecilor; Fiindcă Domnul are jertfiri în Bozra, Şi junghere mare în pământul Edomului. 7 Şi la un loc cu rinocerii se coboară Viţei şi tauri; Şi pământul lor se adapă de sânge, Şi ţărâna lor se îngraşă de grăsime. 8 Căci este ziua răsbunărei Domnului, Anul răsplătirilor luptei Sionului. 9 Şi râurile lui se prefac în smoală, Şi ţărâna lui în pucioasă; Şi ţara lui se face smoală ce arde; 10 Şi nu se va stinge nici noaptea, nici ziua; Fumul ei se va sui în veci, Din neam în neam va rămânea deşeartă; Nimenea nu va trece prin ea în veci şi nesfârşit. 11 Ci pelicanul şi ariciul o vor moşteni, Şi bufniţa şi corbul vor locui în ea; Şi Domnul va întinde preste ea funia de peire, Şi cumpăna deşertăciunei. 12 Chema-vor la regat pre fruntaşii săi, Dar nu se va găsi nici unul; Că toţi mai marii ei în nimic s’au prefăcut. 13 Şi spinii vor răsări în palaturile ei, Urzici şi scai în tăriile ei, Şi ea va fi locaşul şacalilor, Curtea struţilor. 14 Şi fiarele deşerturilor se vor întâlni într’însa cu şacalii; Şi satirul va striga către soţul său. 15 În ea se va adăposti şi năluca nopţii, Găsindu-şi loc de odihnă. În ea va cuibări corbul de noapte, ce va oua, Va cloci şi-şi va aduna puii supt umbra sa: A-colo se vor însoţi vulturii Unul cu altul. 16 Căutaţi în cartea Domnului şi cetiţi: Nici una din acestea nu va lipsi, Nici una din ele nu va da greş; Căci aceasta a poruncit gura mea şi suflarea sa le-a adunat. 17 Şi el le-a aruncat sorţul Şi mâna lui le-a împărţit cu măsurătoarea acest pământ; Şi-l vor moşteni în veci, Din neam în neam vor locui într’însul.