1 În al patrusprezecelea an al lui Hezekia, regele, Senacherib, regele Asiriei se sui asupra tuturor cetăţilor întărite ale lui Iuda şi le luă.
2 Şi trimese regele Asiriei pre Rabşake din Lachiş la Ierusalim, către regele Hezekia cu putere mare. Şi stătu lângă apaductul iazului de sus în calea cea mare a ţarinei albitorului. 3 Şi ieşiră la el Eliakim, fiul lui Hilkia, care era preste casă, Şebna secretarul şi Ioah, fiul lui Asaf, cancelarul.
4 Şi zise către ei Rabşakia: Spuneţi, rogu-vă lui Hezekia: Aşa zice regele cel mare, regele Asiriei: Care este încrederea aceasta, pe care te încrezi? 5 Eu zic, zici tu (dar acestea nu sunt decât vorbe): Sfatul şi puterea sunt de trebuinţă la resbel; acum în cine te încrezi, de te-ai răsculat asupră-mi. 6 Iată, te încrezi în acel toiag de trestie frântă, în Egipt; pe care de se va răzăma cineva, îşi va înţepa mâna sa şi o va străpunge; aşa este Faraon, regele Egiptului, către toţi cei ce se încred în el. 7 Iar de-mi vei zice: În Domnul, Dumnezeul nostru ne încredem; oare nu este el acela, ale cărui înălţimi şi altare le depărtă Hezekia şi zise lui Iuda şi Ierusalimului: Înaintea acestui altar vă veţi închina? 8 Şi acum dă ostateci domnului meu, regelui Asiriei, şi eu îţi voiu da două mii de cai, dacă poţi din partea ta să dai atâţia calăreţi spre a-i încăleca. 9 Şi cum vei întoarce îndărăt faţa unui guvernător dintre cei mai mici servi ai domnului meu, şi te vei încrede în Egipt pentru care şi călăreţi? 10 Şi acum, oare fără Domnul m’am suit eu asupra pământului acestuia, ca să-l stric, Domnul îmi zise: „Sue-te asupra pământului acestuia şi-l strică.”
11 Atuncia ziseră Eliakim şi Şebna şi Ioah către Rabşake: „Rugămu-te, vorbeşte către servii tăi în limba Siriană, căci o înţelegem; şi nu ne vorbi în limba Iudeilor, în urechile poporului de pe zid.” 12 Dar Rabşake zise: „Oare domnul meu m’a trimis către domnul tău şi către tine, ca să vorbesc cuvintele acestea? Oare nu m’a trimis către bărbaţii, cari şed pe zid, ca să mânânce balega lor, şi să bea chiar udul lor cu voi.”
13 Şi a stat Rabşake, şi striga în limba Iudeilor cu voce tare, şi zise: „Ascultaţi cuvintele regelui celui mare, ale regelui Asiriei: 14 Aşa zice regele: Să nu vă înşele Hezekia; căci nu va putea să vă scape. 15 Şi să nu vă mângăie Hezekia cu Domnul, zicând: Domnul ne va scăpa; şi cetatea aceasta nu se va da în mâna regelui Asiriei.” 16 Să nu ascultaţi de Hezekia; căci aşa zice regele Asiriei: „Faceţi cu mine împăcăciune, ieşiţi la mine, şi mâncaţi fiecare din viţa sa de vie, şi fiecare din smochinul său, şi beţi fiecare din apele cisternei sale; 17 Până ce voiu veni, şi vă voiu lua într’un pământ asemenea cu pământul vostru, pământul grâului şi al mustului, pământul pânei şi al viei. 18 Să nu vă amăgească Hezekia, zicând: „Domnul ne va scăpa.” Zeii cărui popor scăpatu-şi-au pământul lor din mâna regelui Asiriei? 19 Unde sunt zeii Hamatului şi ai Arpadului? Unde sunt zeii Safarvaimului? Oare scăpat-au Samaria din mâna mea? 20 Cine dintre toţi zeii ţărilor acelora a scăpat ţara sa din mâna mea, ca Domnul să scape Ierusalimul din mâna mea?”
21 Dar ei tăcură şi nu-i răspunseră nici un cuvânt; căci porunca regelui era, zicând: „Să nu-i răspundeţi.”
22 Atunci Eliakim, fiul lui Hilkia, care era preste casă, Şebna, secretarul, şi Ioah, fiul lui Asaf, cancelarul, veniră la Hezekia cu vestminte rupte şi-i spuseră cuvintele lui Rabşake.