1 Şi regele Hezekia auzind, îşi rupse vestmintele sale, se acoperi cu sac, şi întră în casa Domnului. 2 Şi trimise pre Eliakim, care era preste casă, pe Şebna, Secretarul, şi pe cei mai bătrâni dintre preoţi, acoperiţi cu saci, la Isaia, profetul, fiul lui Amoz; 3 Şi-i ziseră: Aşa zice Hezekia: „Zi de strâmtorare, de cercetare şi de blestem este ziua aceasta; căci pruncii au ajuns până la naştere, şi nu este putere, ca să nască. 4 Poate, va auzi Domnul, Dumnezeul tău, cuvintele lui Rabşake, pe care regele Asiriei, domnul său, l-a trimis să blesteme pe viul Dumnezeu, şi să-l ocărască cu cuvintele, ce le auzi Domnul, Dumnezeul tău; de aceea înalţă rugăciunea ta pentru rămăşiţa ce a mai rămas.”
5 Şi aşa veniră servii regelui Hezekia la Isaia. 6 Şi le zise Isaia: „Aşa veţi zice domnului vostru: Aşa zice Domnul: Nu te teme de cuvintele, ce le-ai auzit, cu care servii regelui Asiriei mă blestemară. 7 Iată eu voiu dispune spiritul său, ca el auzind ştire, să se întoarcă în ţara sa; şi-l voiu face să cadă de sabie în ţara sa.”
8 Şi Rabşake se întoarse, şi află pre regele Asiriei luptându-se asupra Libnei; căci el auzise, că regele a purces din Lachiş. 9 Şi regele, cum auzi zicându-se despre Tirhaka, regele Etiopiei: Iată, el ieşi, ca să se lupte cu tine, 10 Auzind aceasta, trimise iarăşi soli către Hezekia, zicând: „Aşa veţi spune lui Hezekia, regele lui Iuda, zicând: Dumnezeul tău, în care te încrezi, să nu te înşele, zicând: Ierusalimul nu se va da în mâna regelui Asiriei. 11 Iată tu ai auzit, ce au făcut regii Asiriei tuturor ţarilor pre cari le-au stricat; şi oare tu vei scăpa? 12 Oare zeii popoarelor scăpară pe aceia, pe care părinţii mei le stricară: Gozanul, Haranul, Rezeful şi pe fiii Edenului din Thelassar? 13 Unde este regele Hamatului, ragele Arpadului, şi regele cetăţilor Sefarvaim, Hena şi Iva?”
14 Şi luând Hezekia epistola din mâna solilor, o ceti; şi se sui Hezekia în casa Domnului, şi o întinse înaintea Domnului. 15 Şi se rugă Hezekia Domnului, zicând: 16 „Domnul, Dumnezeul oştirilor şi al lui Israel, cel ce şezi între cherubimi, tu singur eşti Dumnezeu al tuturor regatelor pământului; tu ai făcut cerul şi pământul. 17 Doamne, pleacă-ţi urechea, şi ascultă; deschide-ţi, Doamne, ochii, şi vezi; şi ascultă toate cuvintele lui Senacherib, care a trimis, ca să blesteme pe Dumnezeu cel viu. 18 În adevăr, Doamne, regii Asiriei nimiciră toate popoarele şi ţările lor; 19 Şi aruncară în foc pe zeii lor; pentru că nu erau zei, ci făptura mânelor oamenilor, lemne şi pietri; pentru aceasta le nimiciră. 20 Şi acum Domnul, Dumnezeul nostru! mântuie-ne din mâna lui, ca să cunoască toate regatele pământului, că tu eşti Domnul, numai tu singur.”
21 Atuncea trimise Isaia, fiul lui Amoz, către Hezekia, zicând: Aşa zice Domnul, Dumnezeul lui Israel: Câte te-ai rugat mie asupra lui Senacherib, regele Asiriei, le-am auzit. 22 Acesta este cuvântul, ce Domnul a zis pentru dânsul: Fecioara, fiica Sionului, te despreţueşte, Şi râde de tine: Fiica Ierusalimului clăteşte din cap dinapoia ta. 23 Pe cine ai înjurat şi ai blestemat? Asupra cui ai înălţat vocea? Şi ai ridicat sus ochii tăi? Asupra Sfântului lui Israel. 24 Ai înjurat pe Domnul prin servii tăi, şi ai zis: „Cu mulţimea carelor mele m’am suit Pe înălţimea munţilor, pe coastele Libanului, Şi am tăiat cedrii săi cei înalţi şi pinii săi cei aleşi; Întrat-am până la înălţimile sale cele mai îndepărtate în pădurea Carmelului său. 25 Eu am săpat şi am beut ape străine, Şi cu tălpile picioarelor mele am secat toate fluviile Egiptului.” 26 N’ai auzit, că eu de demult am făcut aceasta, Şi că din vechiu am voit-o? Acum am făcut-o, Ca să fii spre prefacerea cetăţilor întărite În grămezi de ruini. 27 Deaceea au slăbit locuitorii lor, S’au înspăimântat şi s’au ruşinat; S’au făcut ca iarba câmpului, ca verdeaţa, Ca iarba depe acoperişe, Şi ca grâul cel pârlit înainte de înspicare. 28 Dar am cunoscut şederea ta, ieşirea ta, întrarea ta, Şi înfuriarea ta asupră-mi. 29 Fiindcă furia ta asupra mea şi mândria ta au ajuns la urechile mele, De aceea voiu pune veriga mea în nările tale, Şi zăbelele mele în buzale tale, Şi te voiu întoarce pe calea, pe care ai venit. 30 Şi aceasta va fi ţie semn: Anul acesta veţi mânca orice creşte singur dela sine; Şi în al doilea an orice va răsări din aceasta: Şi în al treilea an să semănaţi şi să seceraţi, Să sădiţi vii şi să mâncaţi fructul lor. 31 Şi rămăşiţa casei lui Iuda, cât a mai rămas, Iarăşi va prinde rădăcini de desupt, Şi deasupra va da fruct. 32 Căci din Ierusalim va ieşi o rămăşiţă, Şi din muntele Sion toţi cei ce vor scăpa: Râvna Domnului, Dumnezeul oştirilor, va face aceasta. 33 Pentru aceasta aşa zice Domnul de regele Asiriei: Nu va întra în cetatea aceasta, Nici va săgeta în ea săgeata, Nici va sta înaintea ei cu scutul, Nici va ridica val asupra ei. 34 Pe calea pe care a venit, pe aceea se va întoarce; Şi în cetatea aceasta nu va întra, zice Domnul. 35 Căci eu voiu apăra cetatea aceasta, ca să o mântuesc, Pentru mine, şi pentru servul meu David. 36 Atunci a ieşit îngerul Domnului şi ucise în tabăra Asirienilor o sută optzeci şi cinci de mii; şi când locuitorii s’au sculat dimineaţa, iată, toţi zăceau corpuri moarte. 37 Şi a plecat Senacherib, regele Asiriei, se duse, şi se întoarse; şi locui în Ninive. 38 Şi a fost, pe când se închina în casa lui Nisroc, zeul său, Adramelec şi Şarezer, fiii săi, îl loviră cu sabia; şi fugiră în pământul Armeniei; şi în locul său domni Esahaddon, fiul său.