1 În zilele acelea Hezekia se înbolnăvi de moarte; şi veni la el Isaia, profetul, fiul lui Amoz, şi-i zise: Aşa zice Domnul: „Regulează-ţi casa: căci vei muri, şi nu vei trăi.” 2 Atuncia îşi întoarse Hezekia faţa la perete, şi se rugă Domnului şi zise: 3 „O Doamne, aminteşte-ţi acum, rogu-te, că am umblat înaintea ta cu credinţă şi cu inima întreagă, şi am făcut ce este plăcut în ochii tăi.” Şi a plâns Hezekia plângere mare.
4 Atuncia veni cuvântul Domnului către Isaia, zicând: 5 Mergi şi zi lui Hezekia: Aşa zice Domnul, Dumnezeul lui David, părintele tău; Auzit-am rugăciunea ta, văzut-am lacrimele tale; iată, voiu adăugi la zilele tale cincisprezece ani; 6 Şi te voiu scăpa pre tine şi cetatea aceasta din mâna regelui Asiriei, şi voiu apăra cetatea aceasta. 7 Şi aceasta va fi ţie semnul dela Domnul, că va face Domnul lucrul, ce a făgăduit: 8 Iată, voiu întoarce înapoi cu zece trepte umbra treptelor, care se pogorîse în cadranul lui Ahaz, şi s’a întors soarele zece trepte, pe treptele pe care se pogorîse.
9 Scrisoarea lui Hezekia, regele lui Iuda, când s’a înbolnăvit, şi s’a vindecat din boala sa: 10 Zis-am pe la meazăziua zilelor mele: Mă voiu duce la porţile infernului, Lipsi-mă voiu de rămăşiţa anilor mei. 11 Zis-am: Nu voiu mai vedea pe Domnul, Pe Domnul în pământul celor vii; Nu voiu mai vedea pe oameni, locuitorii lumei. 12 Locaşul mi-se rupe şi se mută dela mine, ca un cort de păstori: Tăia-se-va vieaţa mea, ca ţesătura ţesătorului; Tăia-mă-va din iţe; De dimineaţă până în seară îmi va pune capăt. 13 Deci aşteptat-am până dimineaţă, spre a vedea, De-mi va sfărâma, ca un leu, toate oasele mele; De dimineaţă până în seară de-mi va pune capăt. 14 Ca rândunica, ca cocorul, aşa ciripiam; Mă văitam ca turturica; Ochii mei lânceziau, aţintindu-se în sus; Doamne sunt în strâmtorare, scapă-mă. 15 Ce să zic? El mi-a făgăduit, şi a făcut; Duce-mă-voiu în toţi anii mei în locaşul său, Când sufletul meu va fi amărît. 16 Doamne, în acestea trăesc oamenii, Şi în toate acestea se află vieaţa, sufletului meu; Căci tu m’ai întărit, şi m’ai vindecat. 17 Iată, amărîciunea mea cea mare s’a prefăcut în pace, Şi tu în iubire ai scăpat sufletul meu din groapa stricăciunei; Căci ai aruncat la dosu-ţi toate păcatele mele. 18 Căci nu infernul te va lăuda, Nici moartea te va mări; Nici cei ce se cobor în groapă vor aştepta credincioşia ta. 19 „Ci cel ce trăeşte, cel ce trăeşte te va lăuda, precum fac eu în ziua aceasta; Părintele va da în ştirea fiilor săi credincioşia ta. 20 Domnul a venit să mă mântuească; De aceea vom cânta cântarea mea în instrumente pe strune. În toate zilele vieţii noastre, în casa Domnului.”
21 Căci zisu-le-a Isaia, ca ei să ia o turtă de smochine, şi să o pună ca cataplasmă pe umflătură, şi se va vindeca. 22 Şi zis-a Hezekia: Care este semnul, că eu mă voiu sui în casa Domnului?