1 În acel timp Merodac-Baladan, regele Babilonului, trimese epistole şi dar lui Hezekia; căci auzise, că a fost bolnav şi s’a vindecat. 2 Şi s’a bucurat de acestea Hezekia, şi le-a arătat casa lucrurilor celor preţioase ale sale: argintul, aurul, mirositoarele şi mirurile cele preţioase, şi întreaga casă de arme, şi tot ce se afla în tezaurele sale; n’a fost nimic în casa lui, nici în regatul său, pre care Hezekia să nu le fi arătat.
3 Atuncia veni Isaia, profetul, către regele Hezekia, şi-i zise: Ce au spus oamenii aceştia? Şi de unde au venit la tine? Şi Hezekia zise: Din pământ depărtat au venit ei la mine, dela Babilon. 4 Şi el zise: Ce văzură în casa ta? Şi Hezekia răspunse: Văzură tot ce este în casa mea; nimic nu este în tezaurele mele, care eu să nu le fi arătat.
5 Atuncia zise Isaia către Hezekia: Ascultă cuvântul Domnului, Dumnezeul oştirilor: 6 Iată, vin zile, în care tot ce este în casa ta, şi tot ce părinţii tăi au adunat până în ziua de astăzi, se va duce la Babilon; nu va rămânea nimic, zice Domnul. 7 Şi din fiii tăi ce vor ieşi din tine, ce-i vei naşte, se vor lua, şi se vor face eunuchi în palatul regelui Babilonului.
8 Atuncia zise Hezekia către Isaia: Bun este cuvântul Domnului, pre care l-ai vorbit. Şi mai zise: Au nu este aşa, dacă va fi pace şi siguranţă în zilele mele.