1 Şi acum aşa zice Domnul, Creatorul tău, Iacoabe, Şi Făcătorul tău, Israele: Nu te teme: căci eu te-am mântuit, Te-am chemat pe numele tău; al meu eşti. 2 Când vei trece prin ape, cu tine voiu fi; Şi prin fluvii, nu te vor acoperi; Când vei umbla prin foc, nu te vei frige, Nici nu te va arde flacăra; 3 Căci eu, Domnul, Dumnezeul tău, Sfântul lui Israel, sunt Mântuitorul tău. Pentru răscumpărarea ta dat-am Egiptul, Pentru tine dat-am Etiopia şi Şeba.
4 Fiindcă eşti scump în ochii mei, Fiindcă eşti onorat, şi te-am iubit; Deaceea dat-am oameni mulţi pentru tine, Şi popoare pentru vieaţa ta. 5 Nu te teme; căci eu sunt cu tine; Dela răsărit voiu aduce seminţia ta, Şi dela apusuri te voiu aduna; 6 Zice-voiu către mează-noapte: Dă, Şi către meazăzi: Nu-l opri; Ado pre fiii mei din depărtare, Şi pre fetele mele dela margi-nile pământului; 7 Pre tot cel ce se chiamă cu numele meu, Pre cel ce l-am creat pentru mărirea mea, pre care l-am format, Şi l-am făcut. 8 Scoate pre poporul cel orb, ce are ochi, Şi pre cel surd, ce ar e urechi; 9 Adune-se toate naţiunile, Şi stringă-se toate popoarele! Care dintre ele poate să ne spună aceasta? Să ne dea în ştire cele de mai înainte? Aducă pre marturii lor, ca să se îndrepteze, Ca să se audă, şi să se zică: Cu adevărat! 10 Voi sunteţi marturii mei, zice Domnul, Şi servul meu, pre care l-am ales: Ca să cunoaşteţi, şi să credeţi în mine, Şi să înţelegeţi că eu sunt; Înainte de mine nici un Dumnezeu n’a fost, Nici va fi după mine. 11 Eu, eu sunt Domnul; Şi afară de mine mântuitor nu este. 12 Eu am prezis, şi am mântuit, Şi datu-v’am în ştire, precând zeu străin încă nu era între voi; Deaceea voi sunteţi marturii mei, zice Domnul, Că eu sunt Dumnezeu. 13 Dela începerea zilelor sunt, Şi nu este cine să mântuiască din mâna mea: Lucrez, şi cine mă va împedeca? 14 Aşa zice Domnul, Răscumpărătorul vostru, Sfântul lui Israel. Pentru voi am trimis la Babilon, Şi am dat jos toate zăvoarele lui; Şi cântarea de bucurie a Chaldeilor în suspinuri am prefăcut-o. 15 Eu sunt Domnul, Sfântul vostru, Făcătorul lui Israel, Regele vostru. 16 Aşa zice Domnul, Care a făcut drum prin mare, Şi cărare în apele cele puternice; 17 Cel ce a scos care şi cai, armată şi putere; Toţi la un loc stau întinşi jos, nu se vor mai scula, Trecutu-s’au, stinsu-s’au, ca mucul. 18 Să nu vă aduceţi aminte de cele de mai nainte? Şi să nu vă gândiţi la cele din vechime? 19 Iată! fac un lucru nou; Curând se va ivi; nu-l cunoaşteţi? Da, fac drum în pustiu, Fluvii în locuri secetoase. 20 Fiarele câmpului, Şacalii şi struţii onora-mă-vor; Pentru că dau ape în pustiu, Fluvii în locuri secetoase: Ca să adăp poporul cel ales al meu, 21 Pre poporul, pre care mi-l-am format; El să proclame lauda mea. 22 Dar tu, Iacoabe, nu m’ai învocat, Obositu-te-ai de mine, Israele; 23 Tu nu mi-ai adus mieii arderilor de tot ale tale, Nici nu m’ai onorat cu jertfirile tale; Nici nu te-am îngreuiat cu darurile de pâne; Nici nu te-am obosit, aducându-mi tămâiere 24 Tu pentru mine cu argint trestie mirositoare n’ai cumpărat, Nici m’ai îndestulat din grăsimea jertfirilor tale; Ci îngreuiatu-m’ai cu păcatele tale, Obositu-m’ai cu fărădelegile tale. 25 Eu, eu sunt cel ce şterge fărădelegile tale, pentru mine, Şi păcatele tale nu mi-le voiu aminti. 26 Adu-mi aminte, să ne judecăm împreună, Vorbeşte, ca să te îndreptezi: 27 Arhiereul tău a păcătuit, Şi profeţii tăi au nelegiuit împotriva mea: 28 Pentru aceea pângărit-am pre mai marii templului, Şi am dat pre Iacob blestemului, Şi pre Israel ocărei.