1 Iar acum, ascultă, servul meu, Iacoabe, Şi Israele, pre care te-am ales: 2 Aşa zice Domnul, care te-a făcut, Şi te-a format din mitră, care te va ajuta; Nu te teme, servul meu, Iacoabe, Şi tu Ieşurune, pre care te-am ales; 3 Căci răspândi-voiu apă pe locurile seci, Şi fluvii pe uscat; Răspândi-voiu spiritul meu preste seminţia ta, Şi binecuvântarea mea preste urmaşii tăi: 4 Vor răsări ca firele din iarbă, Ca sălcia lângă pâraiele de apă. 5 Unul zi-ce-va: Eu sunt al Domnului: Şi altul numi-se-va cu numele lui Iacob: Şi un altul scrie-va cu mâna sa: Al Domnului sunt, Şi se va numi cu numele lui Israel.
6 Aşa zice Domnul, regele lui Israel, Şi răscumpărătorul lui, Domnul, Dumnezeul oştirilor: Eu sunt cel d’întâiu şi cel din urmă, Şi afară de mine nu este Dumnezeu. 7 Şi cine poate zice, că este asemenea cu mine? Proclamă-se, şi spuie, şi să înşire toate câte s’au întâmplat! Apoi să spună cele viitoare, Cele ce au să fie. 8 Nu te teme, nici nu te înspăimânta! Au nu ţi-am dat în ştire din început, şi au nu ţi-am spus acestea; Voi sunteţi marturii mei: Că nu este alt Dumnezeu afară de mine, Nici altă stâncă: Unul ca acesta nu-l cunosc. 9 Făcătorii de idoli toţi sunt deşertăciune, Şi lucrurile lor cele mai frumoase nu folosesc: Şi apoi ei înşişi mărturisesc asupră-le, spre ruşinea lor; Căci nu văd, nici nu înţeleg. 10 Cine a format un zeu, Sau a turnat un chip cioplit, ce de nici un folos nu este? 11 Iată, toţi soţii lui roşesc de dânsul! Căci înşişi maestrii săi sunt oameni; Se adună toţi împreună, să stea, Se tem şi se ruşinează la un loc. 12 Unul taie o bucată de fier cu maiul, Lucrează cu cărbuni şi cu cio-canele îi dă formă; O lucrează cu braţul său cel tare, Şi flămânzind, slăbeşte; Nebând apă, oboseşte. 13 Altul lucrează lemne, întinde dreptarul, îl însemnează cu condeiul; h netezeşte cu oblul; h însemnează cu compasul, Şi-l face după chipul unui om, După frumseţea omenească; Ca să rămână în casă. 14 Îşi taie cedri: Îşi ia ciparosul şistejarul,Pre care şi-i alege din arborii pădurei; El sădeşte pinul, şi ploaia îl ajută să crească. 15 Şi pe urmă serveşte omului de ars; El ia dintr’însul, şi se încălzeşte; Arde dintr’însul, şi coace pâne; Şi apoi îşi mai face şi un zeu, şi se închină lui, h face chip cioplit, şi îngenunchiază înaintea lui! 16 O parte dintr’însul a ars-o cu foc; Cu cealaltă parte mânâncă carnea; Frige friptură, şi se satură; Şi se încălzeşte, zicând: „M’am încălzit, văzut-am focul;” 17 Şi rămăşiţa din el o face zeu, chip cioplit, Îngenunchiază înaintea lui, şi i-se închină, i-se roagă, şi zice: „Scapămă, căci tu eşti zeul meu!” 18 Ei nu cunosc şi nu înţeleg: Căci şi-au tâncuit ochii lor, ca să nu vadă, Şi inimile lor, ca să nu înţeleagă. 19 Şi nu s’au socotit cu sine, Nici nu este cunoştinţă şi înţelegere într’înşii, ca să zică: „Arsam o parte dintr’însul în foc, Copt-am pâne pe cărbunii lui, Fript-am carne, şi am mâncat-o, Şi rămăşiţa din el să o fac urîciune, Îngenunchia-voiu la butucul de lemn.” 20 Paşte cenuşă; inima lui amăgită l-a rătăcit, Ca să nu-şi poată mântui sufletul, nici să zică: „La dreapta mea oare nu este minciună?”
21 Ţine minte acestea, Iacoabe şi Israele. Căci serv al meu eşti: Eu te-am format; serv al meu eşti; Israele, nu vei fi uitat de mine. 22 Făcut-am să piară, ca arborii, fărădelegile tale, Şi ca pre un nour, păcatele tale; Întoarce-te la mine, că eu te-am răscumpărat. 23 Cântaţi, cerurilor! căci Domnul a făcut aceasta; Strigaţi, cele de supt pământ! Scoateţi cântare de bucurie, voi munţilor! Pădurilor, şi toţi arborii din ele! Căci Domnul a răscumpărat pre Iacob, Şi s’a mărit întru Israel. 24 Aşa zice Domnul, Răscumpărătorul tău, Şi care te-a format din mitra mumei: Eu sunt Domnul, care a făcut toate; Care singur a întins cerurile; Care dela sine a lăţit pământul; 25 Care zădărniceşte semnele vorbitorilor de minciuni, Şi dă de sminteală pre ghicitori; Care întoarce îndărăt pre cei înţelepţi, Şi prosteşte ştiinţa lor; 26 Care întăreşte cuvântul servului său, Şi împlineşte sfatul solilor săi; Care zice către Ierusalim: „Vei fi locuit;” Şi către cetăţile lui Iuda: „Vă veţi rezidi, Şi voiu ridica ruinele lui.” 27 Care zice către adâncime: „Usucă-te, Seca-voiu fluviile tale;” 28 Care zice către Cir: „Acesta este păstorul meu, Care va îndeplini toată voia mea;” Şi care zice către Ierusalim: „Te vei rezidi:” Şi către templu: „Se vor aşeza temeliile tale.”