1 Aşa zice Domnul către unsul său, Către Cir, pre care l-am ţinut la dreapta; Ca să supun popoarele înaintea lui, Ca să desleg coapsele regilor, Ca să deschid uşile înaintea lui; Şi porţile să nu se închidă: 2 Eu merge-voiu înaintea ta, Şi netezi-voiu înălţimile cele măreţe: Sfărâma-voiu uşile de aramă, Şi tăia-voiu zăvoarele de fier; 3 Şi-ţi voiu da tezaurele întunerecului, Şi avuţiile ascunse: Ca să cunoşti, că eu, Domnul, Care pe nume te chiem, Sunt Dumnezeul lui Israel. 4 Pentru Iacob, servul meu, Şi pentru Israel, alesul meu, Te-am chemat pe numele tău; Te-am numit, deşi nu m’ai cunoscut. 5 Eu sunt Domnul, şi alt Dumnezeu nu este, Afară de mine nu este alt Dumnezeu; Eu te-am încins, de şi nu m’ai cunoscut; 6 Ca să cunoască dela răsăritul soarelui, Şi dela apus, că afară de mine nu este nimenea; Eu sunt Domnul, şi nu este altul; 7 Cel ce face lumina, şi creează întunerecul, Cel ce face pacea, şi creează răul, Eu Domnul fac toate acestea. 8 Picuraţi de sus, cerurilor! Şi nourilor, faceţi să curgă fericirea! Deschidă-se pământul şi nască mântuirea, Şi dreptatea răsară împreună! Eu Domnul am făcut aceasta. 9 Vai celui, care se ceartă cu Făcătorul său, Un hârb dintre hârburile ţărânei: Lutul să zică oare către formatorul său: „Ce faci?” Sau făptura ta: „El n’are mâni?” 10 Vai celui ce zice părintelui său: „Ce naşti?” Sau către femeie: „La ce ai dureri de facere?” 11 Aşa zice Domnul, Sfântul lui Işrael şi Făcătorul său: Au doară întreba-mă-veţi de cele viitoare de fiii mei? Şi da-mi-veţi poruncă pentru lucrul mânelor mele? 12 Eu am făcut pământul, Şi am creat omul depe dânsul; Eu cu mânele mele am întins cerurile, Şi am dat poruncă la toată oştirea lor. 13 Eu am sculat pre acela spre mântuire, Şi voiu face drepte toate căile lui; El va zidi cetatea mea, şi va da drumul prisonierilor mei, Nu pentru preţ, nici pentru daruri, Zice Domnul, Dumnezeul oştirilor. 14 Aşa zice Domnul: Câştigul Egiptului şi comerciul Etiopiei, Şi al Sabeilor, bărbaţi mari de corp, Vor trece la tine, Ierusalimule, şi ale tale vor fi; Din dărăt te vor urma; cu lanţuri vor trece, Ţi-se-vor pleca, şi se vor închina înaintea ta, Zicând: Numai în tine este Dumnezeu, Nu este alt Dumnezeu afară de dânsul! 15 Cu adevărat tu eşti Dumnezeu, tu cel ce te ascunzi, Dumnezeu al lui Israel, Mântuitorul! 16 Se vor ruşina şi vor roşi cu toţii, Vor ajunge de ruşine la un loc Toţi făcătorii de idoli. 17 Dar Israel se va mântui prin Domnul cu mântuire vecinică; Nu vă veţi ruşina, nici veţi roşi în veci şi nesfârşit. 18 Căci aşa zice Domnul, cel ce a creat cerurile, Acest Dumnezeu care a format pământul, l-a făcut, Şi l-a întemeiat; Nu înzădar el l-a creat, ci l-a format ca să se locuească; Eu sunt Domnul, şi un altul nu este. 19 N’am varbit în ascuns, în vreun loc întunecos al pământului; N’am zis către seminţia lui Iacob: Căutaţi-mă înzădar; Eu, Domnul, vorbesc dreptatea, spun cele drepte. 20 Adunaţi-vă, şi veniţi! Apropiaţi-vă împreună, voi cei scăpaţi ai popoarelor! Sunt fără pricepere toţi câţi poartă lemn de chip cioplit, Şi se roagă către un zeu ce nu-i poate mântui. 21 Spuneţi-le, şi aduceţi-i încoace; Şi sfătuiască-se: Au doară cine a dat în ştire aceasta din vechime? Sau cine a spus-o de atuncia? Au nu eu, Domnul? Nu este alt Dumnezeu afară de mine: Dumnezeu drept şi mântuitor; afară de mine un altul nu este. 22 Căutaţi la mine, şi mântuiţi-vă toate marginile pământului! Căci eu sunt Dumnezeu, şi altul nu este. 23 Pe mine însu-mi m’am jurat; Mântuirea a ieşit din gura mea, Un cuvânt, ce nu se va înturna: Că tot genunchiul se va pleca înaintea mea, Toată limba îmi va jura; 24 Şi-mi vor zice: „Numai în tine, Doamne” este mântuirea şi puterea; La el vor veni, Şi se vor ruşina toţi cei ce se mânie asupra lui: 25 În Domnul se va îndrepta, şi se va făli, Toată seminţia lui Israel.