1 Coboară-te, şi şezi în ţărană, fecioară, fată a Babilonului, Şezi pe pământ, Fără tron, fată a Chaldeilor! Căci nu te vei mai numi moale şi gingaşă. 2 Ia răşniţa, şi macină făină! Ridică vălul, suflecă-ţi poalele! Desgoleşte-ţi şoldurile, treci râurile! 3 Goliciunea ta se va desgoli, Da, ruşinea ta se va vedea. Răsbunare voiu lua, Şi nu voiu cruţa pre nimenea. 4 Cât pentru răsbunătorul nostru, Domnul, Dumnezeul oştirilor, este numele lui, Sfântul lui Israel. 5 Şezi tăcând, şi întră în întunerec, fată a Chaldeilor! Căci nu te vei mai numi regina regatelor. 6 Mâniatu-m’am asupra poporului meu, Pângărit-am moştenirea mea, Şi i-am dat în mâna ta; Dar tu nu le-ai arătat îndurare: Ai îngreuiat foarte jugul tău chiar şi asupra bătrânului. 7 Şi ai zis: „În veci voiu fi regină”: Şi n’ai gândit aceasta în inima ta, Nici ţi-ai adus aminte de cele depe urmă. 8 Acum dar ascultă aceasta, tu cea dedată plăcerilor, Ceeace locueşti fără grijă, Ceeace zici în inima ta: „Eu sunt, şi afară de mine alta nu este; Nu voiu şedea văduvă. Şi nu voiu cunoaşte pierderea de copii.” 9 Dar amândouă acestea vor veni asupră-ţi deodată, într’o zi: Pierderea de copii şi văduvia, Vor veni preste tine în toată plinitatea lor, Pentru mulţimea farmecelor tale, Şi pentru multa îmbelşugare a descântecelor tale. 10 Şi ai fost sigură în răutatea ta; Ai zis: „Nu mă vede nimenea”, Înţelepciunea ta şi ştiinţa ta te-au amăgit; Şi ai zis în inima ta: „Eu sunt, şi afară de mine altu nu este.” 11 Pentru aceea va veni nefericirea preste tine, Fără să o poţi abate prin încântările tale; Şi nevoia va cădea preste tine, Fără să poţi a o împăca; Şi peirea va veni preste tine deodată, pe neaşteptate. 12 Opreşte-te acum cu descântecele tale, Şi cu mulţimea farmecelor tale, Cu care te-ai muncit din tânăreţele tale; Poate, vei trage din ele vre-un folos, Poate, vei reuşi! 13 Oare obositute-ai în mulţimea sfaturilor tale? Scoale-se acum şi să te ajute cei ce împart cerul, privitorii stelelor, Cei ce prezic pe toată luna De cele ce se vor întâmpla! 14 Iată, ei vor fi ca miriştea, Pre care focul o arde: Ei nu vor putea să se mântuiască de puterea flacărei, Care cu adevărat nu va fi ca cărbunele, cu care să se poată încălzi careva, Nici ca jăraticul, ca să stea careva înaintea lui. 15 Aşa îţi vor fi aceia, cu care te-ai ostenit, Cu care ai avut a face din tânăreţele tale; Fiecare se va trage la o parte. Nimenea nu te va mântui.