1 Ascultă aceasta, casă a lui Iacob, Voi cei ce vă chemaţi cu numele lui Israel, Şi voi cei ieşiţi din izvoarele lui Iuda; Cei ce juraţi în numele Domnului; Şi mărturisiţi pre Dumnezeul lui Israel, Dar nu cu adevăr, nici în dreptate. 2 Căci ei îşi iau numele dela cetatea cea sfântă, Şi se razâmă peDumnezeul lui Israel, Pe Domnul, al cărui nume este Dumnezeul oştirilor. 3 Spus-am de demult cele de dinainte; Ieşit-au din gura mea, şi le-am dat în ştire; Pe neaşteptate făcutu-le-am, şi s’au întâmplat. 4 Pentru că ştiam, că eşti îndărătnic, Grumazul tău vână de fier, Şi fruntea ta de aramă: 5 Deaceea spusu-ţi-am de demult acestea; Până a nu se face, datu-ţi-le-am în ştire, Ca să nu zici: Idolul meu le-a făcut, Şi chipul meu cel cioplit şi chipul meu cel vărsat le-au poruncit. 6 Le-ai auzit; deci vezi-le toate; Au nu le veţi mărturisi? Şi acum, iată! îţi dau în ştire lucruri nouă Şi ascunse, pre care nu le ştiai. 7 Acum se făcură, nu de demult, Înaintea zilei acesteia n’auzişi de dânsele; Ca să nu zici: Iată, le ştiam! 8 Nici auzişi, nici ştiuseşi, Nici de demult nu se deschise urechea ta; Căci ştiam, că cu necredincioşie te porţi, Şi că din mitra mumei neascultător te chemi. 9 Pentru numele meu amân mânia mea, Şi pentru lauda mea mă stăpânesc, Să nu te stârpesc. 10 Iată, topitu-te-am, dar n’am aflat argint, Alesu-te-am în cuptorul strâmtorării. 11 Pentru mine, pentru mine făcut-am aceasta; Căci altfel cât de mult nu s’ar fi pângărit numele meu! Dar nu dau altuia mărirea mea. 12 Ascultă-mă, Iacoabe, Şi tu, Israele, pre care te-am chemat, Eu sunt: eu sunt cel dintâiu şi cel din urmă; 13 Mâna mea întemeiat-a chiar şi pământul, Dreapta mea întins-a şi cerurile: Când le chem, toate se înfăţişează. 14 Adunaţi-vă voi toţi, şi ascultaţi: Care din ei prezisu-v’a acestea? Domnul l-a iubit; deci va face voia lui asupra Babilonului, Şi braţul său va fi preste Chaldei. 15 Eu, eu am vorbit; da, eu l-am chemat, L-am adus, şi calea sa a prosperat. 16 Apropiaţi-vă de mine, ascultaţi aceasta: Dela început n’am vorbit pe ascuns; Când vre-un lucru s’a hotărît, acolo eram. Şi acum Domnul m’a trimis pre mine, şi pre Spiritul său. 17 Aşa zice Domnul, Răscumpărătorul tău, Sfântul lui Israel; Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, cel ce te învăţă pentru folosul tău, Cel ce te conduce pe calea, pe care să mergi; 18 Ah, de ai fi ascultat de poruncile mele! Atuncia pacea ta ar fi fost ca un fluviu, Şi fericirea ta ca valurile mării; 19 Seminţia ta ar fi fost ca nisipul, Şi urmaşii măruntaielor tale ca prundişul ei, Numele lui nu s’ar fi stârpit nici s’ar fi şters de dinaintea mea! 20 Ieşiţi din Babilon! Fugiţi de Chaldei! Cu voce de cântare spuneţi, daţi în ştire aceasta; Răspândiţi aceasta până la marginile pământului; Spuneţi: „Domnul a răscumpărat pre servul său Iacob!” 21 Şi ei nu însetară, când îi conducea prin deşerturi; Făcut-a să curgă pentru dânşii ape din stâncă, Despicat-a stânca, şi apele au curs. 22 Pace nu este pentru cei nelegiuiţi, zice Domnul.