1 Auziţi-mă, ţărilor! Şi ascultaţi, popoare îndepărtate; Domnul m’a chemat din mitră, Din sânul mumei mele a amintit numele meu, 2 Şi a făcut gura mea ca sabie ascuţită; Supt umbra mânei sale m’a ascuns, Şi m’a făcut ca o săgeată poleită; În tolba sa m’a închis; 3 Şi a zis către mine: „Tu eşti servul meu, Israele, în care mă voiu mări.” 4 Iar eu zis-am: „Înzădar m’am ostenit, În deşert şi fără folos mi-am ri-sipit puterea; Dar dreptul meu este cu Domnul, Şi răsplătirea mea cu Dumnezeul meu.” 5 Şi acum, zice Domnul, Care m’a făcut din mitră, să-i fiu serv, Ca să întorc la el pre Iacob: „Deşi Israel nu se mai strânge: Totuş voiu fi măreţ în ochii Domnului, Şi Dumnezeul meu va fi puterea mea.” 6 Şi a zis: „Este lucru puţin să fii servul meu; Ca să ridici seminţiile lui Iacob, Şi să întorci pre cei scăpaţi ai lui Israel; Te voiu face şi lumină popoarelor, Ca să fii mântuirea mea, până la marginea pământului.” 7 Aşa zice Domnul: Răscumpărătorul lui Israel, Sfântul său, Către acela, pre care fie-cine îl despreţueşte, Către acela, pe care-l defaimă poporul, Către servul domnilor: „Regii te vor privi, şi se vor scula, Şi domnii; şi se vor închina ţie, Pentru Domnul, care este credincios, Pentru Sfântul lui Israel, care te-a ales.” 8 Aşa zice Domnul: În timpul îndurării te-am ascultat, Şi în ziua mântuirii te-am ajutat, Şi te voiu păzi, şi te voiu da de legământ poporului: Ca să reîntocmeşti ţara, şi să faci să moşte-nească moştenirile pustiite; 9 Ca să zici celor închişi: „Ieşiţi!” Celor din întunerec: „Arătaţi-vă!” Vor paşte pe lângă căi, Şi păşunele lor vor fi pe toate înălţimile; 10 Nu vor flămânzi, nici nu vor înseta, Nu-i va lovi nici arşiţa, nici soarele; Căci cel ce-i milueşte îi va conduce, Şi pe lângă izvoarele de apă îi va purta. 11 Şi voiu face toţi munţii mei căi, Şi căile mele se vor înălţa. 12 Iată! aceştia vin de departe, Şi iată! aceştia dela miază-noapte şi dela apus, Şi aceştia din pământul Sinimului! 13 Cântaţi, cerurilor! şi bucură-te, pământule! Scoateţi cântări, munţilor! Căci Domnul a mângăiat pre poporul său, Şi pre cei strâmtoraţi ai săi i-a miluit.
14 Zis-a Sionul: Domnul m’a părăsit, Şi domnul meu m’a uitat. 15 Au doar putea-va femeia să uite până la atâta pre sugătorul ei, Încât să n’aibă nici milă de fiul mitrei ei? Şi chiar de va uita ea, Dar eu pre tine nu te voiu uita.
16 Iată pe palmele mele te-am săpat, Zidurile tale totdeauna sunt înaintea mea! 17 Fiii tăi aleargă; Dar cei ce te-au surpat şi te-au pustiit, se duc dela tine. 18 Înalţă în jur ochii tăi, şi vezi! Toţi aceştia se adună, vin către tine! Viu sunt, zice Domnul, Cu toţi aceştia, ca cu o podoabă te vei îmbrăca, Şi cu ei te vei încinge, ca o mireasă sculele ei. 19 Căci deşerturile tale, şi locurile cele pustiite ale tale, şi pământul tău cel stricat, Vor fi acum prea strâmte pentru locuitorii lui; Iar cei ce te mâncau, se vor îndepărta de tine. 20 Fiii, pre cari îi vei căpăta, după pierderea ta de ceialalţi, Vor zice încă la urechile tale: „Strâmt este locul pentru mine; Fă-mi loc să locuesc.” Atuncia vei zice în inima ta; 21 Cine-mi născu pre aceştia? Eram fără de copii şi stearpă, „Roabă şi înstrăinată: cine deci a crescut pre aceştia? Iată, rămăsesem singură; unde erau ei?” Aşa zice Domnul: 22 Iată, înălţa-voiu mâna mea către naţiuni, Şi ridica-voiu steagul meu către popoare: Şi vor aduce pre fiii tăi în braţe, Şi pre fetele tale le vor duce pe umeri; Şi regii vor fi hrănitorii copiilor tăi, 23 Şi reginele lor doicele tale, Închina-se-vor ţie cu faţa la pământ, Şi vor linge ţărâna picioarelor tale! Şi vei cunoaşte, că eu sunt Domnul, Şi că cei ce mă aşteaptă nu se vor ruşina. Poate-se lua prada dela cel tare, 24 Sau cel prins să scape dela învingător? Iar Domnul aşa zice: 25 Chiar şi cel prins lua-se-va dela cel tare, Şi prada scăpa-se-va dela cel puternic; Căci eu mă voiu certa cu cei ce se ceartă cu tine, Şi voiu mântui pre fiii tăi. 26 Dar pre cei ce te-au apăsat voiu face să-şi mânânce însăşi carnea lor, Şi se vor îmbăta, ca de must, cu însuşi sângele lor: Şi va cunoaşte toată carnea, Că eu, Domnul, sunt Mântuitorul tău şi Răscumpărătorul tău, Puternicul lui Iacob.