1 Aşa zice Domnul: Unde este cartea de despărţenie a mumei voastre, Pre care am lepădat-o? Sau cine este dintre împrumutătorii mei, la care v’am vândut? Iată! pentru nedreptăţile voastre v’aţi vândut, Şi pentru fărădelegile voastre este lepădată muma voastră! 2 Pentru ce, când am venit, nu era nimenea? Când am chemat, nu era nimenea, ca să răspundă? Mâna mea este ea atât de scurtă, încât să nu poată răscumpăra? Sau n’am putere de a mântui? Iată, eu cu mustrarea mea usuc marea, Şi fluviile în deşerturi le prefac, Peştii lor se împuţesc de lipsa de apă; Şi de sete mor; 3 Eu cerurile cu întunerec le îmbrac, Şi sac le pun drept înveliş. 4 Domnul, Dumnezeu, mi-a dat o limbă iscusită, Ca să ştiu, cum să vorbesc cuvântul la timp către cel obosit; Îmi deşteaptă în toată dimineaţa, îmi deşteaptă urechea, Ca să ascult, ca un ucenic învăţătura lui. 5 Domnul, Dumnezeul, mi-a deschis urechea, Şi eu n’am fost neascultător, Nici nu m’am dat înapoi. 6 Dosul meu datu-l-am celor ce mă băteau, Şi fălcile mele celor ce mă smulgeau; Batjocurei şi scuipatului n’am ascuns faţa mea. 7 Dar Domnul, Dumnezeul, m’a ascultat; Deaceea nu m’am ruşinat; Deaceea făcutu-mi-am faţa, ca pre o cremene, Şi ştiu, că nu mă voiu ruşina. 8 Aproape este cel ce mă va îndreptăţi; Cine se va judeca cu mine? să stăm împreună! Care este potrivnicul meu? apropie-se de mine! 9 Iată, Domnul, Dumnezeu, mă ajută! Cine mă va condamna? Iată, toţi aceştia se vor învechi ca un vestmânt; Molia îi va mânca. 10 Cine între voi se teme de Domnul, Şi ascultă de vocea servului lui? Acela, chiar şi în întunerec de va umbla, şi lumină de nu va avea, Totuş să se încreadă în numele Domnului, Şi să se razâme în Dumnezeul său. 11 Iată, voi toţi, cei ce aţâţaţi focul, Şi puneţi tăciuni, Umblaţi în lumina focului vostru, Şi în tăciunii, pre cari i-aţi aprins, Din mâna mea vi-se trage aceasta, ca să zăceţi în dureri.