1 Spiritul Domnului, Dumnezeului, este asupra mea, Fiindcă Domnul m’a uns, Ca să binevestesc celor sărmani: M’a trimis ca să vindec pre cei sdrobiţi la inimă; 2 Ca să proclam libertatea celor prinşi, Şi deschiderea închisorii celor încătuşaţi; Ca să proclam anul îndurării Domnului, Şi ziua răsbunării Dumnezeului nostru; 3 Ca să mângăi pre toţi, cari plâng în Sion: Căci li-se va da podoaba în locul cenuşei, Oleiul bucuriei în locul plângerii, Şi vestmântul laudei în locul sufletului întristat: Ca să se numească: Arbori ai dreptăţii, Sădire a Domnului; ca să se mărească. 4 Şi vor rezidi ruinele cele vechi; Vor ridica pustiirile de mai nainte; Şi vor reînnoi cetăţile pustiite, Cele ruinate de multe neamuri. 5 Şi străinii vor sta, şi vor păşuna turmele voastre. Şi fiii străinilor vor fi plugarii voştri şi vierii voştri; 6 Iar voi vă veţi numi: Preoţi ai Domnului; Servii Dumnezeului vostru vă vor zice: Veţi mânca bunurile popoarelor, Şi în mărirea lor vă veţi făli. 7 În locul ruşinei voastre veţi avea îndoită onoare; Şi în locul ocării se vor veseli în moştenirea lor: Deci în pământul lor vor moşteni îndoit; Vecinică bucurie vor avea. 8 Căci eu, Domnul, iubesc dreptatea, Urăsc răpirea şi nedreptatea; Deci le voiu da plata lor în credinţă, Şi voiu încheia cu dânşii un legământ vecinic. 9 Şi seminţia lor va fi cu nume între popoare, Şi urmaşii lor între naţiuni; Toţi, văzându-i, vor cunoaşte, Că sunt seminţia, pre care Domnul a binecuvântat-o. 10 Mă bucur în Domnul, Sufletul meu este vesel în Dumnezeul meu; Căci m’a îmbrăcat cu vestmântul mântuirii, M’a învălit cu mantia fericirii, Ca pre un mire, ce-şi pune podoaba, şi ca pre o mireasă, ce se împodobeşte cu sculele ei. 11 Căci precum pământul face să răsară vlăstarul său, Şi precum grădina face să crească sămănăturile sale, Aşa Domnul, Dumnezeul, va face fericirea şi lauda Să răsară înaintea tutulor popoarelor.