1 Pentru Sion nu voiu tăcea, Şi pentru Ierusalim nu voiu înceta; Până când fericirea lui va ieşi ca lucirea, Şi mântuirea lui ca făclia ce arde. 2 Şi vor vedea popoarele fericirea ta; Şi toţi regii mărirea ta; Şi te vei numi cu nume nou, Pre care-l va numi gura Domnului. 3 Şi vei fi cunună măreaţă în mâna Domnului, Şi diademă regească în palma Dumnezeului tău. 4 Nu te vei mai numi: părăsită; Nici ţara ta nu se va mai numi: Deşeartă; Ci te vei numi: Hefziba (plăcerea mea este într’ânsa); Şi ţara ta: Beula (măritată); Căci Domnul are plăcere în tine, şi ţara ta va fi măritată. 5 Căci precum tânărul se însoară cu o fecioară, Aşa fiii tăi se vor însura cu tine; Şi precum mirele se bucură de mireasă, Aşa Dumnezeul tău se va bucura de tine. 6 Pe zidurile tale, Ierusalime, am aşezat păzitori, Cari niciodată nu vor tăcea nici ziua, nici noaptea; 7 Câţi chemaţi pre Domnul nu vă odihniţi, Şi nu-i daţi linişte, Până când va întemeia Ierusalimul, şi-l va face de laudă pe pământ. 8 Domnul a jurat pe dreapta sa, şi pe braţul său cel puternic; Nu voiu mai da grâul tău, Hrană inamicilor tăi; Nici fiii străinului nu vor mai bea vinul tău, Pentru care tu te-ai ostenit. 9 Ci cei ce l-au adunat, îl vor mânca, Şi vor lăuda pre Domnul; Şi culegători de vii îl vor bea. În curţile mele cele sfinte. 10 Treceţi, treceţi prin porţi! Pregătiţi drumul poporului! Înălţaţi, înălţaţi calea! Scoateţi afară pietrile! Înălţaţi steag popoarelor! 11 Iată! Domnul a proclamat până la marginile pământului: Spuneţi fiicei Sionului: Iată, mântuirea ta vine; Iată, plata lui este cu dânsul, şi răsplătirea lui înaintea lui! 12 Şi-i vor numi: Popor sfânt, Răscumpăraţii Domnului; Şi tu te vei numi: Căutată, Cetate nepărăsită.