1 Ajuns-am căutat de cei ce nu întrebau de mine; Aflatu-m’au cei ce nu mă căutau; Zis-am: Iată-mă, iată-mă, Unui popor, ce nu se numia după numele meu. 2 Întins-am mânele mele toată ziua Unui popor neascultător, Care umblă în o cale, ce nu e bună, După cugetările lor: 3 Un popor ce mă întărîtă totdeauna chiar în faţa mea; Care jertfeşte în dumbravi, Şi tămâiază pe acoperişe; 4 Care şeade în morminte, Şi noptează în peşteri, Mâncând carne de porc, Şi în vasele sale are zeamă de animale urîcioase; 5 Care zic: Retrage-te, nu mă atinge; Că sunt mai sfânt decât tine. Fum sunt aceştia în nările mele, Foc ce arde toată ziua. 6 Iată! scris este înaintea mea, Nu voiu tăcea, ci voiu răsplăti, Da, le voiu răsplăti în sânul lor. 7 Fărădelegile voastre, zice Domnul, şi fărădelegile părinţilor voştri ale tuturor; Câţi au tâmăiat pe munţi, Şi m’au desonorat pe coline: Pentru aceea voiu răsplăti în sânurile lor fapta lor cea dintâiu. 8 Aşa zice Domnul: Precum când se află must în strugure, Zice-se: Nu-l strica, căci este binecuvântare în el: Aşa voiu face pentru servii mei, ca să nu-i pierd pre toţi. 9 Voiu scoate o seminţie din Iacob, Şi un moştenitor al munţilor mei din Iuda; Şi aleşii mei vor moşteni pre ei, Şi servii mei vor locui acolo. 10 Şi Saronul va fi stâna turmelor, Şi valea Achorului loc de odihnă pentru oi, Pentru poporul meu, care mă caută.
11 Dar pre voi, cei ce părăsiţi pre Domnul, Cari uitaţi sfântul meu munte, Cari pregătiţi masă lui Gad (Norocul), Şi cari faceţi libaţiune lui Meni (Destinul), 12 Vă voiu hotărî sabiei, Şi toţi vă veţi pleca spre junghere; Pentru că chemam şi nu răspundeaţi; Cuvântam şi nu auziaţi; Ci făceaţi rău în ochii mei, Şi alegeaţi lucruri, de care nu am plăcere. 13 Deci, aşa zice Domnul, Dumnezeul: Iată! servii mei vor mânca; Dar voi veţi fi flămânzi: Iată! servii mei vor bea; Dar voi veţi înseta; Iată! servii mei se vor bucura; Dar voi vă veţi ruşina; 14 Iată! servii mei vor cânta în veselia inimii; Dar voi veţi striga în durerea inimii, Şi veţi urla de sdrobirea sufletului. 15 Şi veţi lăsa numele vostru la aleşii mei drept blestem; Căci Domnul, Dumnezeul, te va omorî. 16 Şi cu alt nume va numi pre servii săi; Că cine se binecuvintează pre sine pe pământ, să se binecuvinteze în Dumnezeul credincioşiei; Şi cine se jură pre pământ, să se jure pe Dumnezeul credincioşiei: Că strâmtorările cele de mai nainte s’au uitat, Şi s’au ascuns dela ochii mei.
17 Căci iată! creez ceruri noauă şi un pământ nou, Aşa că nu se vor aminti cele de mai nainte, Nici nu vor veni în minte. 18 Ci vă veţi bucura şi vă veţi veseli în veci De cele ce creez; Căci iată! eu fac Ierusalimul spre bucurie, Şi pre poporul lui spre desfătare. 19 Şi mă voiu bucura de Ierusalim; Şi mă voiu veseli de poporul meu, Şi nu se va mai auzi în el voce de plângere, Nici voce de jale. 20 Nu va mai fi acolo prunc cu zile puţine, Nici bătrân care să nu împlinească zilele lui; Căci, ca un copil, va muri cel de o sută de ani, Şi cel ce moare de o sută de ani va fi blestemat ca un păcătos. 21 Vor zidi case, şi vor locui în ele; Vor sădi vii, şi vor mânca fructul lor. 22 Nu vor sădi ei, şi altul să mănânce; Căci zilele poporului meu vor fi ca zilele arborelui, Şi aleşii mei vor gusta mult timp lucrul mânelor lor. 23 Nu vor munci în deşert, Nici nu vor naşte spre moarte grabnică; Căci sunt seminţia celor binecuvântaţi ai Domnului, Şi urmaşii lor cu ei. 24 Şi până a nu mă chema ei, eu voiu răspunde, Şi încă ei vorbind, îi voiu auzi. 25 Lupul şi mielul vor paşte împreună; Şi leul va mânca paie, ca boul; Şi pânea şarpelui va fi ţărâna: În tot Sfântul meu munte nu vor dăuna, nici strica, Zice Domnul.