1 Aşa zice Domnul: Cerul este tronul meu, Şi pământul aşternutul picioarelor mele; Ce casă veţi zidi pentru mine? Şi ce loc veţi găsi pentru odihna mea? 2 Căci mâna mea a făcut toate acestea. Ca toate acestea să fie, zice Domnul; Şi la acesta mă uit; La cel sărman şi la cel sdrobit cu sufletul, Care tremură de cuvântul meu. 3 Cel ce înjunghie un bou, este ca cel ce ucide un om; Cel ce jertfeşte un miel, ca cel ce taie gâtul cânelui; Cel ce aduce dar de pâne, ca şi cel ce aduce sânge de porc; Cel ce arde tămâie, ca cel ce binecuvintează pre un idol. Precum şi-au ales ei căile lor, Şi sufletul lor se bucură de urîciunile lor, 4 Aşa şi eu voiu alege nefericirea lor, Şi voiu aduce asupra lor toate acele, de care se tem: Pentru că chemam şi nimenea nu răspundea, Cuvântam şi nu auziau; Ci alegeau lucruri, de care n’aveam plăcere. 5 Ascultaţi cuvântul Domnului, Voi cei ce tremuraţi de cuvântul său: Fraţii voştri, cari vă uresc, Şi vă lapădă pentru numele meu, au zis: Măreascăse Domnul; Dar el se va arăta spre bucuria voastră, şi aceia se vor ruşina. 6 Voce de vuet din cetate! Voce din templu! Vocea Domnului, care răsplăteşte inamicilor săi! 7 Mai nainte de a suferi dureri de facere, a făcut, Până a nu-i veni durerile, s’a uşurat de copil! 8 Cine a auzit asemenea lucruri? Cine a văzut asemenea lucruri? Poate o ţară avea dureri de facere într’o zi? Sau o naţiune a se naşte deodată? Căci fiica Sionului, îndată ce avu durerea de facere, a şi născut pre fiii săi. 9 Au doară deschide-voiu mitra, şi nu voiu face să se nască? zice Domnul, Au doară facevoiu să se nască, şi în naştere voiu închide mitra? zice Dumnezeul tău. 10 Bucuraţi-vă cu Ierusalimul, Şi veseliţi-vă cu dânsul, toţi cei ce-l iubiţi. Bucuraţi-vă cu bucurie cu dânsul, Toţi cei ce au plâns pentru dânsul; 11 Ca să sugeţi şi să vă săturaţi din ţâţele mângăierilor lui, Ca să sugeţi şi să vă desfătaţi din plinitatea măririi lui. 12 Căci aşa zice Domnul: Iată! face-voiu să curgă în el pacea, ca pe un râu, Şi avuţia popoarelor, ca un părâu ce se revarsă; Atuncia veţi suge, Veţi fi purtaţi pe braţe, Şi veţi fi desmerdaţi pe genunchi. 13 Ca un copil, pre care-l mângăie mumă-sa, Aşa eu vă voiu mângăia; Da, vă veţi mângăia în Ierusalim. 14 Şi veţi vedea aceasta, şi inima voastră se va bucura, Şi oasele voastre vor înflori, ca iarba; Şi mâna Domnului se va cunoaşte la servii săi, Dar mânia lui la inamicii lui. 15 Căci iată! Domnul vine cu foc, Şi cu carele lui, ca un vârtej, Ca să verse urgia sa ca văpaie, Şi mustrarea sa cu flacără de foc; 16 Căci cu focul şi cu sabia lui Va judeca Domnul toată carnea; Şi mulţi vor fi cei ucişi de Domnul. 17 Cei ce se sfinţesc şi se curăţă în dumbrăvi, Umblând unul după altul, Cari mănâncă carne de porc şi urîciuni şi şoareci, Vor pieri împreună, zice Domnul; 18 Căci eu voiu pedepsi faptele lor şi cugetele lor. Dar va veni timpul, când voiu aduna toate popoarele şi limbile; Şi vor veni şi vor vedea mărirea mea; 19 Şi voiu pune semn între dânşii; Şi pre cei scăpaţi dintr’înşii voiu trimite la popoare: La Tarşiş, Pul şi Lud, cari întind arcul, La Tubal, Ia-van şi la insulele depărtate, cari nu auziră faima mea, Nici nu văzură mărirea mea; Şi vor da în ştire mărirea mea între popoare. 20 Şi vor aduce pre fraţii voştri din toate popoarele, Ca un dar, la Domnul, Pe cai, în care şi pe tărgi, Pe catâri şi pre dromadiri, La sfântul meu munte, Ierusalimul, zice Domnul, Precum fiii lui Israel aduc daruri În vase curate în casa Domnului. 21 Şi dintr’aceştia voiu lua, Ca să fie preoţi şi Leviţi, zice Domnul. 22 Căci, precum cerurile cele nouă şi pământul cel nou, Pre care le voiu face, Se vor statornici înaintea mea, zice Domnul, Aşa va sta statornic seminţia voastră şi numele vostru. 23 Şi se va înâmpla, dela o lună nouă până la cealaltă, Şi dela un sabbat până la celalalt, Că va veni toată carnea, ca să se închine înaintea mea, Zice Domnul. Şi vor ieşi, şi vor vedea cadavrele oamenilor, Cari au nelegiuit asupra mea; Căci vermele lor nu va muri, Nici focul lor nu se va stinge; Şi vor fi ură la toată carnea.