1 Şi Bildad, Şuheul, răspunse, şi zise: 2 Cănd oare vei pune capăt vorbelor tale? Vino-ţi în minte, şi apoi vom vorbi? 3 Pentru ce ne socoţi atât de dobitoci? Şi suntem în ochii tăi atât de despreţuiţi? 4 Oare pentru tine, care singur te sfăşii în mânia ta, Să se părăsească pământul, Şi să se strămute stânca din locul ei? 5 Da, lumina răului se va stinge, Şi nu va luci flacăra focului său; 6 Lumina se va întuneca în cortul său; Şi candela sa se va stinge de deasupra lui; 7 Se vor strâmta pasii săi cei puternici, Şi chiar sfatul său se va răsturna, 8 Căci el va fi tras în cursă de chiar picioarele sale, Şi va păşi pe reţea, 9 Laţul îi va apuca călcâiul, Şi mreaja îl va prinde: 10 Căpcana, în care se va prinde, stă ascunsă în pământ, Şi prinzătoarea în calea sa, 11 De jur împrejur îl împresoară spaimele, Şi-l urmăresc din pas în pas. 12 Puterea i se pierde de foame, Şi nenorocirea priveghiează la coastele sale; 13 Ea va mistui membrele sale, Întâiu-născutul morţei va roade oasele sale: 14 Aşa va fi smuls din cortul, în care repauza încrederea sa; Şi-l va mâna spre regele spaimelor, 15 Străinii vor locui în cortul său, Şi vor presera pucioasă în locuinţa sa; 16 Jos se vor usca rădăcinile lui, Şi sus se vor vesteji ramurile lui. 17 Amintirea lui va peri depe pământ, Şi în pieţe nu se va mai vorbi de numele lui. 18 Va fi împins din lumină la întunerec, Şi se va goni din lume. 19 Nu-i va rămânea în poporul său nici fiu nici nepot, Nici vreo rămăşiţă în locuinţa sa. 20 Urmaşii lui se vor uimi de soarta lui, Şi pre străbuni îi va cuprinde groaza. 21 Da, aşa vor fi locuinţele păcătosului, Şi locul aceluia, care n’a cunoscut pre Dumnezeu.