1 Atuncia Iov răspunse, şi zise: 2 Până când veţi întrista sufletul meu, Şi mă veţi sdrumica cu cuvintele voastre? 3 Până acum de zece ori m’aţi înfruntat, Şi fără de ruşine m’aţi condamnat. 4 Căci dacă cu adevărat am greşit, Greşeala mea pre mine mă apasă. 5 Iar de vă ridicaţi asupră-mi, Ca să-mi împutaţi suferinţele mele, 6 Atuncia să ştiţi, că Dumnezeu m’a nedreptăţit, Şi m’a învelit în cursele sale, 7 Iacă, eu ţip asupra silniciei, şi nu sunt auzit; Strig, şi totuşi nu mi-se face dreptate. 8 Calea mi-a îngrădit, ca să nu pot trece, Şi întunerecul l-a pus în cărările mele. 9 Onoarea mi-a luat-o, Şi coroana depe capul meu a răpit-o. 10 El în toate m’a sfărâmat, şi eu pier; Ca pre un arbore a smuls speranţa mea; 11 Aprinsu-s’a asupră-mi mânia lui, Şi ca pre un neamic mă priveşte. 12 Cetele sale într’una înaintează, Şi-şi fac calea către mine, Şi au tăbărît în jurul cortului meu. 13 Pre fraţii mei i-a depărtat de mine, Şi pre cunoscuţii mei i-a înstrăinat de mine; 14 Rudele mele m’au părăsit, Şi cunoscuţii mei m’au uitat; 15 Casnicii mei, chiar servele mele Ca pre un străin mă privesc; Sunt nemernic în ochii lor. 16 De chiem pre servul meu, el nu-mi răspunde: Deşi-l rog cu chiar gura mea. 17 Suflarea mea a ajuns a fi nesuferită femeiei mele, Şi chiar fiilor corpului meu trebue să mă rog. 18 Încă şi copiii mă despreţuesc; Când mă scol, ei mă vorbesc de rău. 19 Toţi neamicii mei mă urăsc; Chiar şi cei, pre cari i-am iubit, s’au întors asupră-mi. 20 De piele şi carne mi-se ţin oasele Şi buzele abia acoper dinţii mei. 21 Înduraţi-vă de mine, înduraţi-vă, amicii mei! Căci mâna lui Dumnezeu m’a lovit. 22 Pentru ce mă urmăriţi, ca şi Dumnezeu, Şi nu vă săturaţi de carnea mea? 23 O, de ar fi scrise cuvintele mele; În carte de ar fi săpate! 24 Cu condeiu de fier de ar fi tăiate, În plumb, în stâncă, în veci! 25 Dar ştiu, că răzbunătorul meu trăieşte, Şi de va fi cel depe urmă, tot se va arăta pe pământ: 26 Şi de şi această piele este spârcuită, Tot voiu privi în carne pre Dumnezeu, 27 Pre dânsul îl voiu privi spre binele meu; Ochii mei îl vor vedea şi nu ai altuia; De acest dor se consumă rănunchii mei în sânul meu. 28 Atunci veţi zice: Pentru ce l-am urmărit, Şi se va vădi rădăcina cuvintelor mele, 29 Temeţi-vă de sabie: Căci mânia lui Dumnezeu vă va pedepsî prin sabie, Ca să ştiţi că este o judecată.