27
Şi Iov urmă cuvântul său de pildă, şi zise: Jur pe Dumnezeu cel viu, care înlătură dreptul meu, Şi pe Atotputernicul, care-mi amăreşte vieaţa, Că până va fi suflet în mine, Şi suflarea lui Dumnezeu în nările mele: Buzele mele nu vor vorbi nedreptăţi; Nici limba mea nu va spune înşelăciune! Să mă păzească Dumnezeu a vă da dreptate! Până voiu muri, nu mi-se va lăsa nevinovăţia mea. Ţin tare la dreptatea mea, şi nu o las; Conştiinţa mea nu condamnă nici una din zilele mele. Întâmple-se neamicului meu, cum se întâmplă celui rău, Şi împotrivitorului meu, cum se întâmplă celui nelegiuit! Căci care va fi aşteptarea făţarnicului, Când Dumnezeu va tăia, va trage la dânsul firul vieţei sale? Oare va asculta Dumnezeu rugăciunea lui, Când strâmtorarea va veni preste el? 10 Va putea el să se bucure de Atotputernicul? Să chieme pre Dumnezeu în tot timpul? 11 Vă voiu învăţa ce este în mâna lui Dumnezeu: Cele ce sunt la Atotputernicul nu le voiu ascunde. 12 Iacă, voi toţi le-aţi văzut, De ce deci adăugaţi deşertăciune preste deşertăciune? 13 Ziceţi: „Aceasta este soartea omului celui rău dela Dumnezeu, Şi partea de moştenire a apăsătorilor, Pre care o primesc dela Atotputeruicul: 14 De se îmmulţesc fiii săi, pentru sabie se îmmulţesc; Şi urmaşii lui nu vor avea pâne cu îmdestulare; 15 Rămăşiţa lui va afla prin ciumă mormântul său, Şi văduvele sale nu vor plânge; 16 De va aduna argint ca pulberea, Şi va pregăti vestminte ca lutul: 17 El le va pregăti, dar dreptul le va îmbrăca. Şi cel nevinovat va împărţi argintul său; 18 Casa ce-şi va zidi, va fi ca a moliei, Ca coliba, ce şi-o face păzitorul ţarinei.
19 Se va culca bogat, dar pentru cea din urmă dată; Căci îşi va deschide ochii săi, şi nu va mai fi. 20 Ca valurile îl vor ajunge spaimele, Fortuna îl va răpi în timpul nopţei; 21 Îl va ridica vântul de răsărit, îl va duce, Şi-l va spulbera din locul său; 22 Dumnezeu va arunca fără cruţare săgeţi asupră-i. Şi urmărit de mâna lui, nu va înceta de a fugi. 23 Toţi vor bate în palme la el, Şi din locul său îl vor şuera.”