1 Atuncia Domnul răspunse lui Iov din furtună, şi zise: 2 Cine este cel ce întunecă sfatul Prin cuvinte fără ştiinţă? 3 Scoală-te, încinge coapsele tale ca un bărbat; Eu să te întreb, şi tu să mă înveţi! 4 Unde erai, când am întemeiat pământul? Spune, de ai pricepere! 5 Cine a hotărât măsurele lui, de ştii? Sau cine a tras măsura lui? 6 Pe ce sunt aşezate temeliile sale? Sau cine a pus piatra lui unghiulară, 7 Atuncia când stelele dimineţii cântau în cor, Şi toţi fiii lui Dumnezeu aruncau strigăte de bucurie? 8 Cine a închis marea cu porţi, Atuncia când, spărgând mitra mumei se arătă? 9 Când îi dădui nourii de vestmânt, Şi întunerecul drept faşă; 10 Când îi hotărîi hotarele, Şi i-am pus porţi şi zăvoare, 11 Şi am zis: Până aicia să vii, şi mai departe nu, Şi aicia frângă-se sumeţirea valurilor tale. 12 Poruncit-ai tu cândva dimineţei? Sau însemnat-ai tu aurorei locul ei? 13 Ca să apuce de aripile pământului, Şi să scuture răii depe el; 14 Prefăcând pământul, ca sigilul pe lut, Şi cele depe el făcându-i-se vestmânt; 15 Ca să opriască celor răi lumina lor, Şi să se frângă tot braţul ridicat spre rău. 16 Ajuns-ai până la izvoarele mării, Sau umblat-ai pe fundul adâncului? 17 Deschisu-ţi-s’au porţile morţei? Şi văzut-ai porţile umbrei morţei? 18 Cuprins-ai întinsul pământului? Spune-mi, căci toate le ştii! 19 Unde este calea către locaşul luminii? Şi unde-şi are locul întunerecul? 20 Ca să le mâni la hotarele lor; Desigur, cărările către casa lor le cunoşti; 21 Tu le cunoşti, căci atunci erai deja născut, Şi mare este numărul zilelor tale? 22 Venit-ai până la cămările omătului? Şi văzut-ai cămările grindinei? 23 Pre care le-am păstrat pentru timpul strâmtorării, Pentru ziua de luptă şi de resbel. 24 Pre care cale se împarte lumina? Se împrăştie vântul de răsărit preste pământ? 25 Cine deschide scurgerile torentului de ploaie, Şi calea fulgerului? 26 Ca să plouă preste pământul nelocuit, Preste deşertul, lipsit de oameni; 27 Ca să sature sălbăticiunea cea uscată. Şi să facă să răsară colţul ierbei. 28 Cine este părintele ploaiei? Sau cine a născut picăturile rouei? 29 Din al cui sân a ieşit ghiaţa? Sau bruma cerului cine a născut-o? 30 După care se ascunde apa, prefăcandu-se în piatră, Şi faţa adâncului se leagă, 31 Prins-ai tu legăturile Pleiadelor? Sau desprins-ai tu lanţurile Orionului? 32 Au tu faci să iasă zodiacul la timpul său, Şi Ursa Mica cu fiii săi tu o conduci? 33 Cunoşti tu aşezămintele cerului? Hotărît-ai tu domnia sa preste pământ? 34 Ridica-vei tu vocea ta către nour, Ca să te acopere mulţimea apei? 35 Au tu trimeţi fulgerii, ca ei plecând, Să-ţi zică: Iată-ne! 36 Cine pune înţelepciune în rărunchi? Sau cine dă pricepere inimei? 37 Cine numără nourii prin înţelepciuneă sa? Şi foalele cerului, cine le revarsă? 38 De se adună pulbere şi se îngroaşă, Şi brazdele se prind. 39 Tu oare vânezi leoaicii prada sa? Sau au doară tu alini foamea leilor tineri? 40 Când stau culcaţi în vizuinele lor, Şi aşteaptă, pândind în tufari. 41 Cine dă corbului hrana sa, Când puii săi strigă către Dumnezeu, Rătăcind fără mâncare?