1 Şi urmă Domnul, şi zise lui Iov: 2 Mai voiesti să te judeci cu Atotputernicul, tu pârîtorul său? Mustrătorule de Dumezeu, mai ai ce răspunde? 3 Atuncia răspunse Iov Domnului, şi zise: 4 Iată, sunt prea mic; ce să-ţi răspund? Mai bine voiu pune mâna mea la gura mea! 5 Vorbit-am odată, dar nu voiu mai răspunde, Ba de două ori, dar nu voiu mai adăugi.
6 Şi Domnul răspunse lui Iov din furtună, şi zise: 7 Scoală-te, încinge coapsele tale ca un bărbat, Eu să te întreb, şi tu să mă înveţi! 8 Au doar voeşti să frângi dreptatea mea; Condamna-mă-vei, spre a te îndrepta? 9 Ai tu braţ ca al lui Dumnezeu; Sau detuni tu cu vocea ca dânsul? 10 De este astfel, împodobeşte-te cu mărire şi măreţie, Şi îmbracă-te cu strălucire şi pompă! 11 Revarsă valurile mâniei tale; Priveşte pre toţi mândrii, şi-i doboară; 12 Priveşte pre toţi mândrii, şi-i umileşte, Şi sfărâmă pe loc pe cei răi! 13 Ascunde-i pre toţi în pulbere; Faţa lor înveseleşte-o cu întunerecul! 14 Atuncia voiu mărturisi şi eu în lauda ta, Că dreapta ta poate să te mântuiască. 15 Iată Behemotul, pre care ca şi pre tine eu l-am făcut, Ce mănâncă iarbă ca şi boul. 16 Ia vezi, ce putere în coapsele sale, Şi ce tărie e în muşchii pântecelui său! 17 El mişcă coada sa ca un cedru. Şi nervii coapselor sale sunt întreţesuţi; 18 Oasele sale sunt ţevi de aramă, Şi oscioarele sale drugi de fier; 19 El este capo-d’opera lui Dumnezeu; Făcătorul său i-a dăruit sabia sa; 20 Munţii îi aduc hrana sa, Şi toate fiarele câmpului joacă în juru-i; 21 Supt desişul lotului se odihnesc. Ascuns în trestie şi mocirlă. 22 Desişul lotului îl acopere cu umbra sa, Sălciile pârâului îl ascund.
23 Iată, de se umple râul, el nu se spăimântă, Ar sta liniştit, chiar dacă Iordanul până la gura sa s’ar ridica. 24 Cine se va încumeta să-l atace în faţă! Cu laţul să-i străpungă nasul!