1 Şi Bildad, Şuheul, răspunse, şi zise: 2 Până când vei mai vorbi astfel, Şi cuvintele gurei tale vor fi ca un vânt puternic? 3 Oare va răsturna Dumnezeu dreptul? Sau va răsturna Atotputernicul dreptatea? 4 De au păcătuit fiii tăi împotriva lui, Şi el i-a dat în mâna fără de legei; 5 De vei căuta pre Dumnezeu, Şi te vei ruga la Atotputernicul; 6 De eşti curat şi onest: Atuncia de sigur el va veghia preste tine, Şi va ferici coliba dreptăţei tale; 7 De a fost mic începutul tău; Sfârşitul tău va fi mare foarte. 8 Da, întreabă, rogu-te, generaţiunile trecute, Şi îndreaptă-te pe urma părinţilor lor 9 (Căci noi suntem de ieri, şi nu suntem nimic, Pentru că zilele noastre pe pământ sunt o umbră); 10 Şi ei te vor învăţa, îţi vor spune, Şi din înţelepciunea lor vor scoate cuvintele: 11 „Oare odrăsleşte papura fără de baltă? Oare creşte trestia fără de apă? 12 Verde fiind, fără să se taie, Se usucă înaintea tuturor ierburilor.” 13 „Aşa este cursul tuturor celor, ce uită pre Dumnezeu, Aşa se pierde speranţa nelegiuitului! 14 Speranţa lui se va curma, Şi încrederea lui va fi ca o ţesătură de păianjini; 15 El se va răzâma de casa sa, dar ea nu va sta; El se va ţinea de dânsa, dar ea nu va ţinea. 16 El la lucirea soarelui, încărcat de sucuri, Ca un arbore îşi întinde ramurile sale preste grădina sa, 17 Împleteşte rădăcinile sale în dreptul izvoarelor, Şi înbrăţişează temeliile clădirilor; 18 Dar de-l va scoate careva din locul său, Acesta nu-l va mai cunoaşte, ci va zice: Eu nu te-am văzut nici odată. 19 Astfel este mersul său cel voios! Şi din aceeaşi pulbere va odrăsli un altul.” 20 Aşa Dumnezeu nu leapădă pre cel drept, Şi nici ajută pre cel răi. 21 Şi de ai fi tu drept, ar umplea cu râs gura ta. Şi buzele tale cu strigăte de bucurie; 22 Cei ce te urăsc s’ar acoperi cu ruşine; Dar cortul celor răi se va nimici.