1 Şi după câtva timp, în zilele secerişului de grâu, Samson cercetă pre femeia sa cu un ied, şi el zise: Voiu intra la femeia mea în cameră; iar părintele ei nu-i învoi ca să intre. 2 Şi părintele ei zise: Eu am gândit că tu o urăşti; deci am dat-o amicului tău. Au sora ei cea mai mică nu este mai frumoasă decât ea? Rogu-te, fie ea a ta în locul ei.
3 Şi Samson le zise: Astădată voiu fi nevinovat către Filisteni, de le voiu face rău! 4 Şi Samson se duse, şi prinse trei sute de vulpi, luă făclii, şi întorcând coadă la coadă, puse o făclie la mijloc între două cozi. 5 Şi el aprinse cu foc făcliile, şi vulpilor le dădu drumul în ţarinile Filistenilor, şi aprinse atât grâul în snopi, cât şi cel ce sta în picioare, cum şi grădinile de olivi. 6 Şi Filistenii ziseră: Cine a făcut aceasta? Şi ei răspunseră: Samson, ginerile Timneanului; pentru că i-a luat femeia lui, şi o dădu amicului său. Şi Filistenii se suiră, şi arseră cu foc pre ea şi pre părintele ei.
7 Şi Samson zise către dânşii: Dacă voi faceţi una ca aceasta, îmi voiu răsbuna asupra voastră, şi apoi voiu înceta. 8 Şi el îi bătu la şold şi la coapse cu ucidere mare; şi se pogorî, şi locui în crăpătura stâncei Etam. 9 Şi Filistenii se suiră, şi tăbărîră în Iuda, şi s’au răspândit în Lehi. 10 Şi bărbaţii din Iuda ziseră: Pentru ce v’aţi suit asupra noastră? Şi ei răspunseră: Spre a lega pre Samson noi ne-am suit, ca să-i facem lui, cum ne-a făcut nouă. 11 Şi se pogorîră trei mii de bărbaţi diu Iuda către crăpătura stâncei Etam, şi ziseră lui Samson: Au ştii tu că Filistenii domnesc asupra noastră? Şi pentru ce ne-ai făcut, nouă aceasta? Şi el le zise: După cum ei mi-au făcut, aşa le-am făcut. 12 Şi ei ziseră către dânsul: Ca să te legăm pre tine, noi ne-am pogorît, să te dăm în mânile Filistenilor. Şi Samson le zise: juraţi-mi, că voi nu vă veţi arunca asupră-mi! 13 Şi ei vorbiră către dânsul, zicând: Nu, ci te vom lega şi te vom da în mâna lor, dară nu te vom omorî. Şi ei îl legară cu două funii noi, şi-l scoase din stâncă.
14 Şi când el sosi la Lehi, Filistenil strigară de bucurie înaintea lui; şi spiritul Domnului veni asupra lui, şi funiile ce erau pe braţele lui se făcură ca fire de in, cari se aprind la foc, şi legăturile se topiră depe mânile lui. 15 Şi găsind o falcă de asin neuscată încă, şi întinzându-şi mâna sa, o luă şi ucise cu ea o mie de bărbaţi. 16 Şi Samson zise: Cu o falcă de asin o grămadă, două grămezi, Cu o falcă de asin, am ucis o mie de bărbaţi. 17 Şi când el sfârsi de a vorbi, aruncă falca din mâna lui, şi numi acel loc Ramat-Lehi.
18 Şi el însetă foarte, şi strigă către Domnul, zicând: Tu ai dat prin mâna servului tău această mare mântuire; şi acum să mor de sete, şi să cad în mâna netăiaţilor împrejur? 19 Şi Dumnezeu despică adâncătura cea în Lehi; şi ieşi dintr’însa apă, şi el beu; şi spiritul lui se reîntoarse şi reînviă. Şi s’a chemat numele acelui loc En-Akkore, până în ziua de astăzi, şi se află în Lehi.
20 Şi el judecă pre Israel în zilele Filistenilor douăzeci de ani.