1 Şi Samson se duse la Gaza, şi văzu acolo o meretrice, şi intră la dânsa. 2 Şi s’a spus Gazenilor: Samson a venit aicia; deci ei îl împresurară, şi-l pândiră toată noaptea aceea la poarta cetăţii, şi fură în tăcere toată noaptea, zicând: Fiţi în linişte până se va lumina de ziuă, şi atuncia îl vom ucide! 3 Şi Samson dormi până la miezul nopţii, iar sculându-se la miezul nopţii, apucă porţile cetăţii şi amândoi stâlpii, şi scoţându-le împreună cu zăvorul, le luă pe umerile sale, şi le duse pe vârful muntelui din faţa Hebronului.
4 Şi se întâmplă în urma acestora, că el iubia o femeie în valea Sorek, cu numele Dalila. 5 Şi domnii Filistenilor se suiră către dânsa, şi-i ziseră: Înduplecă-l, şi vezi în ce stă puterea lui cea mare, şi cu ce vom putea a-l învinge, ca să-l legăm, spre a-l slăbi, şi noi îţi vom da ţie fiecare o mie şi o sută de sicli de argint.
6 Şi Dalila zise lui Samson: Rogu-te, spune-mi în ce stă marea ta putere, şi cu ce trebue tu să fii legat, spre a te slăbi. 7 Şi Samson îi zise: Dacă mă va lega cu şapte funii nouă neuscate încă, eu voiu slăbi, şi mă voiu face ca tot omul. 8 Şi domnii Filistenilor îi aduseră şapte funii noi, neuscate încă, şi ea-l legă cu ele. 9 Şi pândaşii şedeau la ea în cameră. Şi ea-i zise: Filistenii asupra ta, Samsoane! Şi el rupse funiile, după cum se rupe o aţă de câlţi, când miroase focul; şi puterea sa nu s’a descoperit.
10 Şi Dalila zise lui Samson: Iată, tu m’ai înşelat, şi mi-ai spus neadevărul. Acum, rogu-te, spune-mi cu ce poţi fi legat? 11 Şi el zise către dânsa: Dacă mă va lega cu funii noi, cu cari nu s’a făcut nici un lucru, voiu slăbi, şi mă voiu face ca tot omul. 12 Şi Dalila luă funii noi, şi-l legă cu ele, zicându-i: Filistenii asupra ta, Samsoane! Şi pândaşii şedeau în cameră. Şi el le rupse depe braţele sale ca o aţă.
13 Şi Dalila zise lui Samson: Până acum m’ai înşelat, şi mi-ai spus neadevărul. Spune-mi cu ce poţi fi legat? Şi el zise către ea: Dacă tu vei împleti cele şapte şuviţe ale capului meu în urzeala ţesăturii. 14 Şi ea le pironi în pământ cu o pană, şi zise către dânsul: Filistenii asupra ta, Samsoane! Şi el se deşteptă din somnul său, şi scoase pana cu urzeală cu tot.
15 Şi ea zise către dânsul: Cum zici: Eu te iubesc, când inima ta nu este la mine? Până acum de trei ori m’ai înşelat, şi nu mi-ai spus în ce stă puterea ta cea mare. 16 Şi supărându-l cu vorbele sale în toate zilele, şi muncindu-l pre el, sufletul lui se întristă până la moarte: 17 Şi-i descoperi toată inima lui, şi zise către dânsa: Briciu nu s’a pus pe capul meu, pentru că nazareu al lui Dumnezeu sunt eu din pântecele mumei mele; dacă mă voiu rade, puterea mea se va depărta dela mine, şi voiu slăbi, şi mă voiu face ca tot omul. 18 Şi Dalila văzând, că el îi descoperi toată inima sa, trimise să cheme pre domnii Filistenilor, zicând: Suiţi-vă astădată, că el mi-a descoperit toată inuna sa. Şi domnii Filistenilor se suiră la dânsa, aducând argintul în mânile lor. 19 Şi ea îl adormi pe genunchii ei, chemă un bărbat, şi puse să-i radă cele şapte şuviţe ale capului său, şi prin aceasta începu a-l slăbi; că puterea lui îl părăsise. 20 Şi ea zise: Filistenii asupra ta, Samsoane! Şi el se deşteptă din somnul său, şi zise: Voiu ieşi astădată ca altădată, şi mă voiu scutura. Dară el nu ştia că Domnul s’a depărtat dela el. 21 Şi Filistenii îl prinseră, şi-i scobiră ochii, şi-l coborîră la Gaza şi-l legară cu lanţuri de aramă; şi el învârtia râşniţa în închisoare.
22 Dară părul capului său începu să crească, după ce s’a ras. 23 Şi domnii Filistenilor se adunară, spre a aduce un mare sacrificiu lui Dagon, zeul lor, şi spre a se veseli; că ziceau: Zeul nostru a dat în mâna noastră pre Samson, inamicul nostru. 24 Şi poporul văzându-l, lăudară pre zeul lor, că ziceau: Zeul nostru a dat în mâna noastră pre inamicul nostru, şi pre pustiitorul ţării noastre, care a îmmulţit morţii noştri. 25 Şi când inima lor era voioasă, ei ziseră: Chemaţi pre Samson; ca să ne desfăteze! Deci chemară pre Samson din închisoare, şi el era de rîs înaintea lor; şi-l puseră pre el între stâlpi. 26 Şi zise Samson către băiatul ce-l ţinea de mână: Lasă-mă ca să pipăiu stâlpii, pe care este întărită casa; ca să mă razăm de ei. 27 Şi casa era plină de bărbaţi şi de femei, şi acolo erau toţi domnii Filiştenilor; chiar şi pe acoperiş erau ca la trei mii de bărbaţi şi de femei, cari priviau luarea în râs a lui Samson. 28 Şi Samson strigă către Domnul, zicând: Doamne, Doamne, rogu-te, adă-ţi aminte de mine, şi întăreşte-mă numai astădată, o Dumnezeule! Ca să-mi răsbun asupra Filistenilor pentru cei doi ochi ai mei. 29 Şi Samson îmbrăţişă amândoi stâlpii din mijloc, asupra cărora casa era întărită, şi se răzămă de ei, de unul cu dreapta lui şi de altul cu stânga lui. 30 Şi Samson zise: Stingăse vieaţa mea împreună cu Filistenii! Şi se apăsă cu putere; şi casa căzu preste domni şi preste tot poporul ce era într’însa. Şi morţii pre cari el i-a ucis la moartea sa, erau mai mult decât acei pre cari el i-a ucis în vieaţă.
31 Şi fraţii săi şi toată casa părintelui său se pogorîră, şi-l ridicară; şi suindu-se înapoi, îl îmmormântară între Ţorah şi Eştaol, în mormântul lui Manoah, părintele său. Şi el a judecat pre Israel douăzeci de ani.