1 Şi cuvântul Domnului a fost către mine, zicând: 2 Femeie să nu-ţi iei, Nici să nu ai fii, nici fete în locul acesta. 3 Căci aşa zice Domnul De fiii şi fetele născuţi în acest loc, Şi de mumele lor, care i-au născut, Şi de părinţii lor, care i-au făcut în pământul acesta: 4 Ei vor muri de boală grea; Nu vor fi plânşi, nici îmmormântaţi: Vor ajunge ca gunoiul pre faţa pământului; Şi se vor nimici de sabie şi de foame; Şi cadavrele lor vor ajunge de hrană Paserilor cerului şi fiarelor pământului. 5 Căci aşa zice Domnul: Să nu întri în casă de jale, Nici să te duci să jeleşti, sau să plângi pentru dânşii; Căci tras-am dela poporul acesta pacea mea, Bunătatea şi îndurarea mea, zice Domnul. 6 Muri-vor şi cei mari şi cei mici în pământul acesta; Nu vor fi îmmormântaţi, nici plânşi; Nici nu face tăieri în corpurile lor, Nici nu se vor pleşuvi pentru dânşii; 7 Nici le va împărţi careva pâni în timpul jelirei, Ca să-i mângăie pentru cel mort; Nici nu-i va adăpa cu păharul mângăierii, Pentru părintele lor sau pentru muma lor. 8 Să nu întri în casă de ospăţ, Ca să şezi cu dânşii mâncând şi bând. 9 Căci aşa zice Domnul, Dumnezeul oştirilor şi al lui Israel: Iată, voiu face ca să înceteze din locul acesta, Înaintea ochilor voştri şi în zilele voastre, Vocea bucuriei şi vocea veseliei, Vocea de mire şi vocea de mireasă. 10 Şi va fi, când vei spune poporului acestuia toate cuvintele acestea, şi-ţi vor zice: De ce Domnul a cuvântat toată nenorocirea aceasta mare asupră-ne? şi care este fărădelegea noastră? şi care este păcatul nostru, cu care am păcătuit asupra Domnului, Dumnezeul nostru? 11 Atuncia să le răspunzi: Pentru că m’au părăsit părinţii voştri, zice Domnul, Şi au urmat după alţi zei, Le-au servit, şi li-s’au închinat, Dar pre mine părăsitu-m’au, şi n’au păzit legea mea; 12 Şi voi aţi făcut mai rău decât părinţii voştri; Şi iată, fiecare din voi umblă după învârtoşarea inimii sale celei rele, Nevoind să mai ascultaţi de mine; 13 Deaceea vă voiu arunca din pământul acesta, Într’un pământ, pre care nu l-aţi cunoscut, nici voi, nici părinţii voştri; Şi acolo veţi servi altor zei ziua şi noaptea: Căci nu voiesc a vă face îndurare.
14 Deaceea iată veni-vor zilele, zice Domnul, Când nu se va mai zice: Viu este Domnul! Care a scos pre fiii lui Israel din pământul Egiptului; 15 Ci: Viu este Domnul! Care a scos pre fiii lui Israel din pământul dela mează-noapte, Şi din toate ţările, unde i-a alungat; Căci îi voiu întoarce iarăşi în pământul lor, Pre care l-am dat părinţilor lor. 16 Iată, trimite-voi pescari mulţi, zice Domnul, Care-i vor pescui; Şi după aceea trimite-voiu vânători mulţi, Care-i vor vâna depe toţi munţii, Depe toate colinele şi din toate crăpăturile stâncilor. 17 Căci ochii mei sunt îndreptaţi în spre toate căile lor; Ele nu sunt ascunse dela faţa mea, Nici fărădelegea lor nu este ascunsă de dinaintea ochilor mei. 18 Dar mai întâiu răsplăti-voin îndoit fărădelegea lor şi păcatul lor, Pentru că au pângărit pământul meu; Cu urîciunile şi spurcă ciunile lor cele fără de vieaţă, Au umplut moştenirea mea. 19 Doamne, puterea mea, cetatea mea, Şi scăpaparea mea în zi de strâmtorare! La tine veni-vor popoarele dela marginile pământului, Şi vor zice: Cu adevărat, părinţii noştri au moştenit minciună, Deşertăciune, şi lucruri fără de folos. 20 Au omul cade-se să-şi facă zei, Pre cei-ce nu sunt zei? 21 Deaceea iată, îi voiu face de astădată să cunoască, Îi voiu face să cunoască mâna mea şi puterea mea; Şi vor cunoaşte, că numele meu este Domnul.