1 Cuvântul ce a fost către Ieremia dela Domnul, zicând: 2 Scoală-te, şi pogoară-te în casa olarului, şi acolo voiu face să auzi cuvintele mele. 3 Deci pogorîtu-m’am în casa olarului; şi iată, lucra cu roata. 4 Şi s’a stricat în mânile olarului vasul din lut, pre care-l făcuse; şi fâcu un alt vas, aşa cum îi plăcu olarului să-l facă. 5 Atuncia a fost cuvântul Domnului către mine, zicând: 6 Casă a lui Israel! Au nu pot eu să vă fac, Precum acest olar? zice Domnul. Iată, precum lutul în mânile olarului, Aşa sunteţi şi voi, casă a lui Israel, în mâna mea. 7 În clipa, în care voiu zice de un popor sau de un regat, Că-l voiu smulge şi-l voiu surpa, şi-l voiu nimici; 8 Dacă acel popor, de care am vorbit, Se va întoarce dela răutatea lui: Atuncia şi eu mă voiu căi de răul, ce am voit să-i fac. 9 Şi în clipa, în care voiu zice de un popor sau de un regat, Că-l voiu zidi şi-l voiu sădi; 10 Dacă va face rău înaintea mea, şi nu va asculta de vocea mea: Atuncia şi eu mă voiu căi de binele, ce am zis că-i voiu face. 11 Şi acum spune bărbaţilor lui Iuda, Şi locuitorilor Ierusalimului, zicând: Aşa zice Domnul: Iată, eu pregătesc rele asupră-vă; Şi uneltesc plan în contra voastră; Întoarceţi-vă deci fiecare dela calea sa cea rea, Şi îndreptaţi urmările voastre şi faptele voastre. 12 Dar ei au zis: Înzădar; Căci vom urma cugetelor noastre, Şi fiecare va face după învârtoşarea inimii sale celei rele. 13 Deaceea aşa zice Domnul: Întrebaţi acum popoarele, Cine a auzit unele ca acestea? Fecioara lui Israel a făcut un lucru grozav foarte. 14 Lăsa-va oare careva pentru locuri stâncoase un câmp udat de omătul Libanului? Au lăsa-va careva, pentru ape depărtate, să se usuce apele cele reci ce curg din fântâna sa? 15 Totuşi poporul meu m’a uitat, a tămâiat deşertăciunei, Şi s’a abătut din calea lor, din căile cele vechi; Au umblat pe cărări, pe căi nebătute; 16 Punând pământul lor în pustiire, într’o batjocorire nesfârşită; Tot insul ce trece printr’însul rămâne uimit, şi clatină din capul său. 17 Împrăştia-voi pre ei de dinaintea inamicului, ca cu vântul de răsărit; Arăta-le-voiu dosul şi nu faţa în ziua nenorocirii lor.
18 Atuncia zis-au: Veniţi, şi să facem uneltiri asupra lui Ieremia; Căci legea nu va pieri dela preot, Nici sfatul dela înţelept, Nici cuvântul dela profet: Haideţi, şi să-l lovim cu limba, şi să nu luăm seamă la cuvintele lui! 19 Ia seamă la mine, Doamne, Şi auzi vocea celor ce se ceartă cu mine. 20 Au cu rău se răsplăteşte binele? Căci au săpat groapă pentru vieaţa mea. Adu-ţi aminte cum am stat înaintea ta, ca să vorbesc de bine pentru dânşii, Ca să întorc mânia ta dela dânşii. 21 Deaceea dă pre fiii lor foametei, Şi pre ei dă-i săbiei; Femeile lor să fie lipsite de copii şi să ajungă văduve; Bărbaţii lor să fie loviţi de moarte, Şi tânării lor să fie bătuţi de sabie în luptă. 22 Auză-se strigăt din casele lor, când cetele aduse de tine vor cădea de o dată asupră-le; Căci au săpat groapă, ca să mă prindă, Şi au ascuns curse pentru picioarele mele. 23 Tu, Doamne, cel ce cunoşti toate sfaturile lor împotriva mea, pentru uciderea mea, Nu le ierta fărădelegea, Şi păcatul lor să nu-l ştergi de dinaintea ta; Fie răsturnaţi înaintea ta; Lucrează împotriva lor în timpul mâniei tale.