1 Zice-se: Dacă cineva lasă pre femeia sa, Şi ea se duce dela dânsul, şi se face femeia altui bărbat, Mai poate acela să se întoarcă la dânsa? Au pământul acela nu ar fi cu totul necurat? Iată, desfrânat-ai cu mulţi iubiţi: Şi tu mai gândeşti a te reînturna la mine, zice Domnul, 2 Ridică ochii tăi spre locurile înalte, Şi caută, unde nu te-ai necinstit; Aţinitu-le-ai calea, Ca Arabul în pustiiu; Şi ai pângărit ţara Cu desfrânările tale şi cu relele tale. 3 Deaceea opritu-s’au ploile, Şi nici măcar ploaie tărzie nu s’a dat; Frunte de curvă ai avut, Nici ruşine n’ai voit să ai. 4 Au nu este aşa: şi acum să mai strigi către mine: „Părintele meu, tu eşti conducătorul tânăreţei mele! 5 „Au ţinea-va mânia sa pentru totdeauna? Până în veci o va păzi?” Iată, aşa ai vorbit, şi tot ai făcut rele, cât ai putut. 6 Domnul iarăşi a zis către mine în zilele regelui Iozia: Văzut-ai ce a făcut fiica lui Israel cea neascultătoare? Dusu-s’a pe toată colina înaltă, şi supt tot arborele verde, şi a desfrânat acolo. 7 Şi după ce a făcut toate acestea, zisu-i-am: Întoarce-te către mine; dar nu s’a întors. Şi văzut-a aceasta soră-sa cea necredincioasă, fiica lui Iuda. 8 Şi am văzut, că, deşi am lăsat pre fiica lui Israel cea neascultătoare, pentru adulterul său, şi i-am dat cartea de despărţenie, Iuda, soră-sa cea necredincioasă, nu s’a temut; ci s’a dus şi s’a desfrânat. 9 Şi prin desfrânarea nesocotită a ei a pângărit ţara, şi a făcut adulter cu pietrile şi cu lemnele. 10 Şi pe lângă toate acestea, Iuda, soră-sa cea necredincioasă, nu s’a întors către mine din toată inima sa, ci cu minciuni, zice Domnul.
11 Şi Domnul a zis către mine: Fiica lui Israel cea neascultătoare s’a îndreptat înaintea mea mai mult decât Iuda cea necredincioasă. 12 Mergi şi proclamă cuvintele acestea spre mează-noapte şi zi: Întoarce-te, Israele neascultător, zice Domnul, Şi nu voiu face ca să cadă mânia mea preste voi; Căci sunt milos, zice Domnul; Şi nu voiu mai ţinea mânia pentru totdeauna. 13 Numai cunoaşte-ţi păcatul tău, Că ai păcătuit împotriva Domnului, Dumnezeului tău, Şi ai alergat încoace şi încolo la străini, Supt tot arborele verde; Şi n’aţi ascultat de vocea mea, zice Domnul. 14 Întoarceţi-vă, fii neascultători, zice Domnul; Căci eu am dreptul soţului asupra voastră; Şi vă voiu lua câte unul din cetate şi câte doi din neam, Şi vă voiu duce la Sion; 15 Şi vă voiu da păstori după inima mea, Cari vă vor paşte cu ştiinţă şi cu minte. 16 Şi când vă veţi îmmulţi, şi veţi creşte în ţară, În zilele acelea, zice Domnul, Nu vor mai zice: Chivotul legii Domnului; Nici le va veni în gând, Nici îşi vor aduce aminte de el; nici îl vor cerceta; Nici nu se va mai face. 17 În timpu-rile acelea vor numi Ierusalimul: Tronul Domnului, Şi toate popoarele se vor aduna către dânsul, La numele Domnului, la Ierusalim; Şi nu vor mai urma învârtoşirii inimii lor celei rele. 18 În zilele acele casa lui Iuda va umbla cu casa lui Israel, Şi vor veni împreună din pământul dela mează-noapte În pământul, pre care eu l-am dat de moştenire părinţilor voştri. 19 Dar eu zisesem: Cum să te pun între fiii mei, Şi să-ţi dau pământul plăcat, Moştenirea, podoaba între podoabele popoarelor! Dar gândit-am: Tu mă vei numi părinte, Şi nu te vei mai întoarce dela mine. 20 Cu adevărat, precum o femeie este necredincioasă iubitului său, Aşa v’aţi făcut necredincioşi şi voi mie, Casă a lui Israel, zice Domnul. 21 O voce s’a au-zit din locurile înalte, Plângerea şi rugăciunea fiilor lui Israel; Pentru că su-ciseră calea lor, Uitaseră pre Domnul, Dumnezeul lor. 22 Întoarceţi-vă, fii abătuţi, Şi voiu vindeca abaterile voa-stre. „Iată, noi venim la tine, Pentru că tu eşti Domnul, Dumnezeul nostru. 23 Cu adevărat, în deşert se aşteaptă mântuire dela înălţimi, Şi dela mulţi-mea munţilor; Numai la Domnul, Dumnezeul nostru este mântuirea lui Israel. 24 Da, idolii, ruşinea noastră, au mâncat din tânăreţea noastră câştigul părinţilor noştri. Oile lor şi boii lor, Pre fiii lor şi pre fetele lor. 25 În ruşinea noastră zăcem, Şi necinstea noastră ne acopere; Căci am păcătuit împotriva Domnului, Dumnezeului nostru, Noi şi părinţii noştri din tânăreţea noastră, până în ziua de astăzi, Şi n’am ascultat de vocea Domnului, Dumnezeului nostru.”