1 De fiii lui Ammon. Aşa zice Domnul: Au Israel nu are fii? Nu are moştenitori? De ce deci Milcam a moştenit pre Gad, Şi poporul său locueşte în cetăţile acestuia? 2 Deaceea, iată vin zilele, zice Domnul, Când voiu face să se audă strigare de resbel În Rabba a fiilor lui Ammon; În grămezi de ruine se va preface, Şi cetăţile ei se vor arde cu foc; Atuncia Israel va moşteni pre cei ce au moştenit pre dânsul, zice Domnul. 3 Ţipă, Heşboane! căci Aiul se va pustii, Strigaţi, fiice ale Rabbei! Încingeţi-vă cu saci; Jeliţi şi umblaţi în jurul zidurilor! Căci Milcam se va duce prins, Cu preoţii şi cu mai marii săi. 4 Dece te îngâmfezi cu văile tale? Valea ta se va scurge, fiică neascultătoare! Ce se încrede în tezaurele sale, zicând: Cine va veni asupră-mi? 5 Iată, eu voiu aduce asupra ta frică, Zice Domnul, Dumnezeul oştirilor, Dela toţi vecinii tăi; Şi vă veţi împrăştia fiecare drept înaintea sa. Şi nu va fi cine să adune pe fugari. 6 Dar după aceea voiu rentoarce pre cei prinşi ai fiilor lui Ammon, Zice Domnul.
7 De Edom. Aşa zice Domnul, Dumnezeul oştirilor: Au nu mai este înţelepciune în Teman? Pierit-a sfatul dela cei cuminte? Răpitu-li-s’a înţelepciunea? 8 Fugiţi, locuitori ai Dedanului! întoarceţi dosurile, faceţi gropi de locuire! Căci voiu aduce asupra Edomului nenorocire, Timpul, în care-l voiu pedepsi. 9 De ţi-ar veni culegători, Au nu ţi-ar lăsa bobiţături? De ţi-ar veni noaptea furii, strica-vor mai mult decât până s’ar îndestula? 10 Dar voiu desgoli pe Esau, Voiu descoperi locurile sale ascunse, Ca să nu se mai poată ascunde; Semânţia lui va fi nimicită, cu fraţii săi şi vecinii săi, Şi nu va mai fi cine să zică: 11 „Lasă pe orfanii tăi, eu îi voiu ţinea. Şi văduvele tale să se încreadă în mine.” 12 Căci aşa zice Domnul: Iată aceia, cărora nu li se cădea să bea din cupă, au băut-o; Şi tu, tu să rămâi nepedepsit! Nu vei rămânea nepedepsit, ci o vei bea. 13 Căci juratu-m’am pe mine însumi, zice Domnul, Că Bozra va fi dată pustiirii, Şi toate cetătile ei se vor preface într’o ruină continuă. 14 Auzit-am ştire dela Domnul, Şi solie trimisu-s’a la popoare, să zică: „Adunaţi-vă, şi mergeţi asupră-i, Şi sculaţi-vă la luptă!” 15 Căci iată te voiu face mică între popoare, Şi despreţuită între oameni. 16 Frica de tine, îmmândrirea mimei tale, Te-au amăgit, tu ceeace locueşti în crepăturile stâncilor, Cel ce stăpâneşti înălţimea munţilor Şi chiar de-ţi vei înălţa cuibul tău, ca vulturul, Încă şi de acolo te voiu coborî, zice Domnul; 17 Şi Edomul va ajunge pustiu, Tot cel ce va trece pe lângă el, se va îngrozi, Şi va batjocuri pentru toate plăgile lui. 18 Precum Sodoma şi Gomora şi vecinătăţile lor S’au surpat, zice Domnul, Aşa nu va locui nici un om acolo, Nici fiu de om nu va petrece acolo, 19 Iată inamicul se ridică, Ca un leu la vărsarea Iordanului, Către locurile tari ale tale; Dar în curând te voiu face să fugi şi de acolo; Şi asupră-i voiu pune pre alesul meu; Căci cine este deopotrivă cu mine? Şi cine mă va chema la judecată? Şi cine este păstorul, care să poată sta înaintea mea? 20 Deaceea ascultaţi hotărîrea Domnului, Ce el a luat-o asupra Edomului, Şi gândurile lui, pre care le-a gândit asupra locuitorului Temanului: Cu adevărat îi vor răpi, ca pre cei mici ai turmei; Cu adeavărat staulele lor surpa-se-vor cu ei împreună. 21 De sunetul căderii lor se va clăti pământul, Vocea bocetului ei se va auzi până la Marea Roşie. 22 Iată, se va înălţa, şi va sbura ca un vultur, Şi va întinde aripile sale asupra Bozrei; Şi în ziua aceea inima vitejilor Edomului Va fi ca inima femeii în facere.
23 De Damasc. Ruşinatu-sa Hamatul şi Arpadul, Auzit-au ştire rea, şi s’au topit; Lângă mare este turburare, Nu poate să se liniştească. 24 Damascul a slăbit, S’a întors pe fugă, Şi tremur l-a cuprins; Chinuri şi dureri l-au apucat, Ca pre o femeie în facere. 25 Cum de n’a fost cruţată cetatea cea frumoasă, Cetatea bucuriei mele! 26 Da, tânării săi vor cădea pe uliţele ei, Şi toţi bărbaţii de resbel vor fi nimiciţi în ziua aceea, Zice Domnul, Dumnezeul oştirilor. 27 Şi voiu aprinde foc în ziduriie Damascului, Care va arde palaturile lui BenHadad.
28 De Kedar şi de regatele Hazorului, pre care le-a bătut Nebucodonosor, regele Babilonului, Aşa zice: Domnul: Sculaţi-vă şi vă suiţi asupra Kedarului, Şi jefuiţi pre fiii răsăritului! 29 Corturile lor şi turmele lor se vor lua, Vor lua pentru dânşii chioşcurile lor, Toate vasele lor şi cămilele lor; Şi vor striga către dânşii: „Frică din toate părţile.” 30 Fugiţi, duceţi-vă departe, Faceţi gropi adânci de locuire, locuitori ai Hazorului, zice Domnul; Căci Nebucodonosor, regele Babilonului, sfătueşte planuri asupra-vă, Şi a luat hotărîre asupra voastră. 31 Sculaţi-vă, şi vă suiţi la poporul cel liniştit, Ce locueşte în siguranţă, zice Domnul; Care n’au nici porţi, nici zăvoare, Cari locuesc singuri. 32 Şi cămilele lor vor fi spre pradă, Şi mulţimea vitelor lor de despoiere, Şi-i voiu împrăştia în toate vânturile, pre cei ce au părul capului tăiat; Şi le voiu aduce nenorocirea Din toate părţile lor, zice Domnul. 33 Şi Hazorul va ajunge locaş şacalilor, Un deşert vecinic; Omul acolo nu va locui, nici va petrece într’însul fiu de om.
34 Cuvântul Domnului care a fost către Ieremia, profetul, asupra Elamului, la începutul domniei lui Zedekia, regele lui Iuda, zicând: 35 Aşa zice Domnul, Dumnezeul oştirilor: Iată, eu voiu frânge arcul Elamului, Puterea lor cea mai mare. 36 Şi voiu aduce asupra Elamului cele patru vânturi, Dela cele patru margini ale cerului, Şi-i voiu împrăştia la toate aceste vânturi; Şi nu va fi nici un popor, La care alungaţii Elamului să nu meargă. 37 Şi voiu face să tremure Elamul înaintea inamicilor săi, Şi înaintea celor ce caută vieaţa lui; Şi voiu aduce rele asupră-i, Aprinderea mâniei mele, zice Domnul; Şi voiu trimite sabia pe urma lor, Până când îi voiu nimici. 38 Şi voiu aşeza tronul meu în Elam, Şi voiu stârpi deacolo Pre rege şi pre mai mari, zice Domnul. 39 Dar în zilele depe urmă Voiu rentoarce pre prinşii Elamului, zice Domnul.