1 Cuvântul ce Domnul a cuvântat asupra Babilonului, asupra pământului Chaldeilor prin Ieremia, profetul: 2 Spuneţi între popoare, Daţi în ştire, şi ridicaţi steagul! Daţi în ştire, nu ascundeţi! Ziceţi: „Babilonul s’a cuprins! Bel este ruşinat, Merodacul este sfărâmat! Ruşinatu-s’au idolii săi, Şi chipurile sale sfărâmatu-s’au!” 3 Căci dela mează-noapte se suie un popor asupră-i, Care va preface pământul său într’un deşert, Şi nu va fi cine să locuească în el: Dela om până la vită, Strămuta-se-vor, fugi-vor. 4 În zilele acelea şi în timpul acela, zice Domnul, Veni-vor fiii lui Israel, Ei şi fiii lui Iuda împreună, Mergând şi plângând; Umbla-vor, şi vor căuta pre Domnul, Dumnezeul lor. 5 Întreba-vor de calea Sionului, Şi întorcând feţele lor într’acolo, zice-vor: „Veniţi, şi să ne lipim de Domnul Cu legământ vecinic, care nu se va uita.” 6 Ajuns-a poporul meu ca oile pierdute; Păstorii lor i-au rătăcit, Şi i-au făcut să cutreere munţii; Trecut-au depe munte pe colină, Uitat-au bătătura lor. 7 Toţi câţi i-au găsit, sfăşiatui-au, Şi inamicii lor au zis: „Nu suntem vinovaţi; Căci păcătuit-au asupra Domnului în locaşul mântuirii, Da asupra Domnului, speranţa părinţilor lor.” 8 Fugiţi din Babilon! Şi ieşiţi din pământul Chaldeilor! Şi fiţi ca ţapii înaintea turmelor! 9 Că iată, voiu scula, Şi voiu aduce asupra Babilonului, O adunătură de popoare mari din pământul dela mează-noapte, Şi se vor înşira asupră-i; Şi apoi va fi cuprins. Săgeţile lor fi-vor ca ale viteazului biruitor; Nu se vor întoarce deşerte. 10 Şi Chaldea va ajunge o pradă, Şi toţi prădătorii ei se vor îndestula, zice Domnul. 11 Pentru că v’aţi bucurat şi v’aţi veselit, Prădători ai moştenirii mele, Pentru că aţi sburdat, ca junca în mijlocul verdeţei, Şi aţi nechezat, ca nişte cai; 12 Deaceea muma voastră ruşinatu-s’a foarte, Şi născătoarea voastră a roşit; Iată, ea va fi între popoare cea mai depe urmă, Pustie, pământ sterp şi deşert. 13 Din mânia Domnului fiva nelocuită, Preface-se-va cu totul într’un deşert; Tot cel ce va trece pe lângă Babilon va rămânea îngrozit, Şi-l va batjocuri pentru toate plăgile lui. 14 Înşiraţi-vă asupra Babilonului de jur-împrejur, Toţi cei ce întindeţi arcurile! Săgetaţi asupră-i, nu cruţaţi săgeţile! Căci a păcătuit asupra Domnului. 15 Strigaţi asupră-i din toate părţile! El întinde mânile, Temeliile lui cad, Zidurile sale se surpă; Căci aceasta-i răsbunarea Domnului; Răsbunaţi-vă asupră-i; Cum el a făcut, faceţi-i. 16 Stârpiţi din Babilon pre sămânător. Şi pre cel ce ţine secere în timpul secerisului! De dinaintea săbiei pierzătoare, Întoarce-se-va fiecare la poporul său, Şi va fugi fiecare la pământul său. 17 Israel este ca oaia cea rătăcită; Leii au gonit-o; Mai întâiu a sdrobit-o regele Asiriei, Şi după aceea acest Nebucodonosor, regele Babilonului, i-a sfărâmat oasele. 18 Deaceea aşa zice Domnul, Dumnezeul oştirilor şi al lui Israel: Iată, eu voiu pedepsi pre regele Babilonului şi pământul său, Cum am pedepsit pre regele Asiriei; 19 Şi voiu rentoarce pre Israel la locaşul său, Şi va paşte pe Carmel şi pe Basan, Şi sufletul lui se va îndestula Pe muntele lui Efraim şi pe Galaad. 20 În zilele acelea şi în timpul acela, zice Domnul, Fărădelegea lui Israel se va căuta, şi nu va fi, Şi păcatele lui Iuda, şi nu se vor afla; Căci ierta-voiu pre cei ce voiu fi lăsat rămăşiţă. 21 Asupra pământului îndoitei răsculări. Suie-te asupră-i şi asupra locuitorilor pământului pedepsei; Pustieşte şi nimiceşte în urmă-le, zice Domnul, Şi fă întocmai cum ţi-am poruncit. 22 Voce de resbel în ţară, Şi nimicire mare! 23 Cum s’a rupt şi s’a sfărâmat ciocanul a tot pământul, cum a ajuns Babilonul de groază tutulor popoarelor! 24 Întinsu-ţi-am cursă, şi te-ai prins în ea, Babilonule! fără să prinzi de ştire, Aflatu-te-ai, şi te-ai prins; Căci te-ai sculat asupra Domnului. 25 Domnul deschis-a tezaurul său, Şi a scos armele mâniei sale: Căci Domnul, Dumnezeul oştirilor, are de lucru Asupra pământului Chaldeilor, 26 Veniţi asupră-i dela marginile pământului; Deschideţi grânarele sale; Puneţi-l în grămezi şi-l şfărâmaţi, Şi să nu-i rămână nici o rămăşiţă! 27 Junghiaţi toţi taurii săi; Pogoarese la junghiere! Vai de ei! că venitu-le-a ziua, Timpul pedepsii lor. 28 Vocea fugarilor şi a celor scăpaţi din pământul Babilonului, Ca să proclame în Sion răsbunarea Domnului, Dumnezeului nostru, Răsbunarea templului său! 29 Adunaţi-vă asupra Babilonului, arcaşilor! Toţi cei ce încordaţi arcul, Tăbărâţi asupră-i jur-împrejur! Să nu scape nimenea din locuitorii săi; Răsplătiţi-i după faptele sale, După câte el a făcut, faceţi-i; Căci s’a sumeţit asupra Domnului, Asupra Sfântului lui Israel. 30 Deaceea tânării săi cădea-vor pe uliţele sale, Şi toţi bărbaţii săi de resbel fi-vor nimiciţi în ziua aceea, zice Domnul. 31 Iată, eu sunt asupră-ţi, sumeţule! Zice Domnul, Dumnezeul oştirilor; Căci venit-a ziua ta, timpul în care te voiu pedepsi. 32 Cel sumeţ poticni-se-va, şi va cădea, Şi nu va fi cine să-l ridice; Şi voiu aprinde foc în cetăţile lui, Care va arde toate împrejurimile lui. 33 Aşa zice Domnul, Dumnezeul oştirilor: Fiii lui Israel şi fiii lui Iuda fost-au împreună apăsaţi, Şi toţi cei ce i-au luat prinşi, ţinutu-i-au strâns, Şi n’au voit a le da drumul. 34 Dar Mântuitorul lor este puternic; Numele lui este Domnul, Dumnezeul oştirilor; El va apăra dreptul lor; Şi ca să liniştească pământul, El va turbura pre locuitorii Babilonului. 35 Sabie asupra Chaldeilor! zice Domnul, Asupra locuitorilor Babilonului! Asupra mai marilor săi şi asupra înţelepţilor săi! 36 Sabie asupra amăgitorilor săi, ca să înnebunească! Sabie asupra vitejilor săi, ca să se spăimânte! 37 Sabie asupra cailor săi şi asupra carelor sale, Şi asupra amestecăturei lui, ce se află în mijlocul lui, Ca să ajungă ca femeile! Sabie asupra tezaurelar lui, ca să se răpească! 38 Uscăciune asupra apelor lui, ca să se usuce! Căci este pământul chipurilor cioplite, Şi locuitorii lui au nebunit cu idolii lor. 39 Deaceea fiarele sălbatice ale deşertului, Şi şacalii vor locui acolo, Şi ştruţii vor locui într’însul; În veci nu va fi locuit, Nimenea nu va locui într’însul din neam în neam. 40 Cum a surpat Dumnezeu Sodoma şi Gomora şi vecinităţile lor, zice Domnul, Aşa nici un om nu va locui acolo, Nici un fiu de om nu va petrece într’însul. 41 Iată, un popor vine dela mează-noapte, şi o naţiune mare; Şi regi mulţi se scoală dela marginile pământului! 42 Apucă arcul şi suliţa; Sunt cruzi şi fără de milă; Vocea lor răsună ca marea, Ei încalecă pe cai, Şi sunt înşiraţi ca bărbaţi de resbel, Asupră-ţi, fiică a Babilonului! 43 Regele Babilonului auzit-a ştirea de dânşii, Şi mânile sale s’au moleşit; O agonie l-a cuprins, Dureri, ca ale femeii în facere. 44 Iată, inamicul se ridică, Ca un leu la răvărsarea Iordanului, Către locurile tari ale tale; Dar în curând te voiu face să fugi şi deacolo. Şi asupră-i voiu pune pre alesul meu. Căci cine este deopotrivă cu mine? şi cine mă va chema la judecată? Şi cine este păstorul, care să poată sta înaintea mea? 45 Deaceea ascultaţi hotărîrea Domnului, Ce a luat el asupra Babilonului, Şi gândurile lui, pre care le-a gândit asupra pământului Chaldeilor: Cu adevărat îi vor răpi ca pre cei mici ai turmei, Cu adevărat staulele lor surpa-se-vor cu ei împreună. 46 De strigătul: „Babilonul s’a cuprins” se va clăti pământul, Şi bocetul lor auzise-va între popoare.