1 Fii ai lui Beniamin, fugiţi Din mijlocul Ierusalimului, Şi trâmbiţaţi în Tekoa, Şi ridicaţi un semn de foc în Bet-Haccherem: Căci răul se apropie dela mează-noapte, Şi o ruină mare. 2 Pre cea frumoasă şi gingasă, Pre fata Sionului o voiu dărâma. 3 Păstorii şi turmele lor vin la dânsa; Aşează corturi în jurul ei; Fiecare paşte pe partea lui. 4 Pregătiţi resbelul asupra ei; Sculaţi-vă şi să ne suim către mează-zi; Păcat pentru noi, că ziua se pleacă, Că se întind umbrele de seară. 5 Dar sculaţi-vă, şi ne vom sui noaptea, Şi vom ruina palaturile sale. 6 Căci aşa zice Domnul, Dumnezeul oştirilor: Tăiaţi arbori, Şi faceţi un val asupra Ierusalimului; Aceasta este cetatea de pedeapsă, Într’însa nu este decât apăsare. 7 Precum fântâna izvoreşte apa sa, Aşa izvo-reşte ea răutatea ei; Silnicia şi răpirea se aud într’însa? Înaintea mea neîncetat se înfăţişează suferinţi şi plângeri. 8 Înţelepţeşte-te, Ierusalime! Ca nu cumva să se tragă sufletul meu dela tine; Ca nu cumva să te prefac într’un deşert, într’un pământ nelocuit. 9 Aşa zice Domnul, Dumnezeul oştirilor! Vor culege, ca pre o vie, rămăşiţele lui Israel; Mai întindeţi mâna, ca şi culegătorul cu panerul său! 10 Către cine voiu vorbi? Sau pre cine voiu deştepta, să mă asculte? Iată, urechea lor nu este circumcisă, Şi nu pot să audă; Iată, cuvântul Domnului le este de batjocură, Nu au plăcere de dânsul. 11 Deaceea eu sunt plin de mânia Domnului; Sunt sătul de a o mai purta: O voiu vărsa asupra pruncilor pe cale, Şi asupra adunării tânărilor; Căci prinde-se-vor şi bărbatul şi femeia, Şi bătrânul şi cel sătul de zile. 12 Şi casele lor vor trece în stăpânirea altora, Cu ţarinele şi femeile lor împreună; Căci voiu întinde mâna mea Asupra locuitorilor pământului acestuia, zice Domnul. 13 Căci dela cel mai mic al lor până la cel mai mare al lor, Fiecare s’a dedat interesului său personal; Şi dela profet până la preot, Fiecare lucrează înşelăciune. 14 Şi vindecă cu uşurinţă rănile poporului meu, Zicând: Pace, pace! Şi pace nu este. 15 Oare ruşinatu-s’au când au făcut urîciune! Nu, nici decum nu s’au ruşinat, Nici nu cunosc ce este ruşinea: Deaceea vor cădea unul preste altul; Când îi voiu pedepsi, vor cădea, zice Domnul. 16 Aşa zice Domnul: Staţi în drumuri, şi căutaţi, Şi întrebaţi de cărările cele vechi, Care este calea cea bună; şi umblaţi pe dânsa; Şi aşa veţi afla odihnă pentru sufletele voastre. Dar ei au zis: „Nu voim să umblăm pe ea.” 17 Pus’am încă şi custozi preste voi, Cari să zică: „Ascultaţi sunetul trâmbiţei;” Dar ei au zis: „Nu voim să auzim.” 18 Deaceea ascultaţi, popoarelor! şi tu, comunitate, cunoaşte, Ce se petrece între aceştia. 19 Ascultă, pământule! Iată, eu voiu aduce asupra poporului acestuia nenorocire, Fructul cugetărilor lor; Pentru că n’au ascultat de cuvintele mele, Nici de legea mea; ci au lăpădat-o. 20 La ce-mi foloseşte tămâia adusă din Şeba? Şi trestia mirositoare din pământ depărtat? Arderile de tot ale voastre nu-mi sunt bineprimite, Şi jertfile voastre nu-mi plac. 21 Deaceea aşa zice Domnul: Iată, eu voiu pune pietrii de poticnire popo-rului acestuia, De cari şi părinţii şi fiii lui se vor poticni; Vecinul şi amicul lui vor pieri. 22 Aşa zice Domnul: Iată, vine un popor din pământul de către mează-noapte, Şi o naţiune mare se ridică dela marginea pământului. 23 Are şi lance are în mâni; Sunt cruzi şi fără de milă; Vocea lor mugeşte ca marea, Şi vine călare pe cai, Înşiraţi, ca bărbaţii de resbel Asupră-ţi, fiică a Sionului. 24 Noi auzit-am faima lor; Slăbit-au mânele noastre; Agonia ne-a cuprins, Şi chinuri, ca ale unei femei în facere. 25 Nu ieşiţi la câmp, nici nu umblaţi pe cale; Căci sabia inamicului şi groaza de el este pretutindenea. 26 Fată a poporului meu, încinge-te cu sac, Şi culcă-te în cenuşă, Fă-ţi jale, ca pentru fiul unul-născut, Şi plângeri amare; Că pustiitorul a venit fără de ştire asupra noastră. 27 Ca un topitor de aur te-am pus în mijlocul poporului meu, Ca să cunoşti şi să cercetezi urmările lor. 28 Toţi sunt neascultători, vorbitori de rău, Aramă şi fier; cu toţii sunt stricaţi. 29 Foile s’au ars; Plumbul s’a mistuit de foc; Topitorul topeşte înzădar, Căci răii nu s’au despărţit. 30 Argint lăpădat se vor numi, Pentru că Domnul i-a lăpădat.