1 Cuvântul, care a fost dela Domnul către Ieremia, zicând: 2 Stai în poarta casei Domnului, şi proclamă acolo cuvântul acesta, şi zi: Auziţi cuvântul Domnului, toţi oamenii lui Iuda, Câţi întraţi prin porţile acestea, ca să vă închinaţi Domnului. 3 Aşa zice Domnul, Dumnezeul oştirilor şi al lui Israel: Îndreptaţi căile voastre şi faptele voastre, Şi vă voiu lăsa să locuiţi în locul acesta. 4 Nu vă încredeţi în cuvinte minci-noase, zicând: „Templul Domnului, Tem-plul Domnului, Templul Domnului e acesta!” 5 Căci de veţi îndrepta căile voastre şi faptele voastre; De veţi face judecată între om şi aproapele său; 6 De nu veţi asupri pre străin, pre orfan şi pre văduvă, Şi nu veţi vărsa sânge nevinovat în locul acesta. Nici nu veţi urma pre zeii străini spre dauna voastră; 7 Atuncia vă voiu lăsa să locuiţi în locul acesta, În pământul pre care l-am dat părinţilor voştri, în veci şi nesfârşit. 8 Iată, voi vă încredeţi în cuvinte mincinoase, ce nu folosesc nimic. 9 Cum! furaţi, ucideţi şi tămăiaţi lui Baal, Şi urmaţi altor zei, pre cari nu-i cunoaşteţi, 10 Şi apoi veniţi şi staţi înaintea mea în casa aceasta, Care se numeşte după numele meu, Şi ziceţi: „Suntem scăpaţi!” şi iarăşi faceţi toate aceste urîciuni! 11 Ca sa aceasta, care se numeşte după numele meu, Au doară făcutu-s’a în ochii voştri peşteră de tâlhari? Iată, eu însumi am văzut acestea, zice Domnul. 12 Dar duceţi-vă acum la locul meu, care era în Şilo, Unde am pus numele meu la început, Şi vedeţi ce i-am făcut, Pentru răutatea poporului meu Israel! 13 Şi acum, fiindcă aţi făcut toate acestea fapte, zice Domnul, Şi v’am vorbit, Sculându-mă de dimineaţa, şi vorbind, Dar n’aţi auzit, Şi v’am strigat, dar n’aţi răspuns: 14 Pentru aceasta voiu face casei, care se numeşte după numele meu, În care vă încredeţi, Şi locului, pre care l-am dat vouă şi părinţilor voştri, Precum am fă-cut Şiloului: 15 Vă voiu arunca dela faţa mea, Precum am aruncat pre toţi fraţii voştri, Pre toată seminţia lui Efraim. 16 Deaceea nu te ruga pentru poporul acesta, Nici nu ridica cerere sau rugăciune pentru dânsul, Nici nu mijloci către mine; Că nu te voiu asculta. 17 Nu vezi ce fac ei în cetăţile lui Iuda, Şi în uliţele Ierusalimului? 18 Fiii culeg lemne, şi părinţii aprind focul, Şi femeile frământă aluatul, Ca să facă turte reginei cerului. Şi să verse libaţiuni zeilor străini, Ca să mă întărîte. 19 Oare nu pre ei înşişi spre ruşinea feţelor lor? 20 Deaceea, aşa zice Domnul, Dumne-zeul: Iată, mânia mea şi furia mea se va vărsa asupra locului acestuia, Asupra omului şi asupra animalului; Asupra arborilor câmpului, Şi asupra fructelor pământului; Şi va arde şi nu se va stinge. 21 Aşa zice Domnul, Dumnezeul oştiri-lor şi al lui Israel: Adăugaţi arderile de tot ale voastre la jertfele voastre, Şi mâncaţi din carnea lor. 22 Căci n’am vorbit cu părinţii voştri, nici nu le-am dat porunci, În ziua, în care i-am scos din pământul Egiptului, Pentru arderi de tot şi jertfe; 23 Ci cuvântul acesta le-am poruncit, zicând: Ascultaţi de vocea mea, Şi eu vă voiu fi Dumnezeu, Şi voi îmi veţi fi popor: Şi umblaţi pe toate căile, câte vi-le pun înainte, Ca să vă fie bine. 24 Dar n’au ascultat, nici nu şi-au plecat urechea; Ci au umblat după sfaturile şi învârtoşirea inimii lor celei rele; S’au dat înapoi, şi n’au mers înainte. 25 Din ziua în care au ieşit părinţii voştri din pământul Egiptului, Până în ziua de astăzi. Am trimis la voi pre toţi servii mei, pe profeţi, Sculându-mă în fiecare dimineaţă, şi trimiţându-i: 26 Totuşi nu m’au ascultat, nici nu şi-au plecat urechea: Şi s’au încăpăţânat. Au făcut mai rău decât părinţii lor. 27 Şi chiar de le vei vorbi toate aceste cuvinte, Nu te vor asculta; Şi de vei striga la dânşii, Nu-ţi vor răspunde. 28 Deaceea zi-le lor: Acesta este un popor, care nu ascultă de vocea Domnului, Dumnezeul său, Nici nu primeşte învăţături; Adevărul a pierit şi s’a stins din gura lor. 29 Tunde-ţi părul tău, Ierusalime! şi-l lapădă, Şi scoate bocet pe locurile înalte! Că Domnul a lăpădat şi a părăsit neamul acesta al mâniei sale. 30 Căci fiii lui Iuda au făcut rele înainte-mi, zice Domnul; Au pus urîciunile lor în casa, Care se numeşte după numele meu, Ca să o necurăţească; 31 Şi au zidit înălţimile Tofetului, Care este în valea fiului lui Hinnom, Ca să ardă pre fiii lor şi pre fetele lor în foc; Ceeace n’am poruncit, şi în cuget nu mi-a întrat. 32 Deaceea, iată, vin zilele, zice Domnul, În care nu se va numi Tofet, Nici Valea Fiului lui Hinnom, Ci Valea Tăierii; Căci vor îmmormânta în Tofet, ne mai fiind aiurea loc. 33 Şi cadavrele acestui popor se vor face hrană Paserilor cerului şi fiarelor pământului; Şi nu va fi cine să le sperie. 34 Şi voiu face să înceteze din cetăţile lui Iuda, Şi din uliţele Ierusalimului, Vocea bucuriei şi vocea veseliei, Vocea mirelui şi vocea miresei; Căci pământul acesta în pustiu se va preface.