1 Ah, de s’ar preface capul meu în apă, Şi ochii mei într’un izvor de lacrimi, Ca să plâng ziua şi noaptea Pre ucişii fiicei poporului meu! 2 O, de aş avea o colibă de călător în pustiu! Mi-aş lăsa poporul meu, şi m’aş duce dela el; Căci toţi sunt adulteri, O, adunătură de făcători de rele! 3 Întind limba lor, arcul lor de minciuna, Şi în pământul lor nu biruesc prin adevăr; Ci trec din răutate în răutate, Şi de mine nu ştiu, zice Domnul. 4 Păziţi-vă tot insul de aproapele său, Şi nu vă încredeţi în nici un frate; Căci până şi fratele pre frate înşeală, Şi tot amicul se poartă ca un vorbitor de rău. 5 Da, tot insul înşeală pe aproapele său, Şi nu vorbesc adevărul; Au deprins limba lor ca să vorbească minciună, Şi se ostenesc într’a face rele. 6 Locaşul tău este în mijlocul înşelăciunii, Şi prin înşelăciune nu voiesc să mă cunoască, zice Domnul. 7 Deaceea, aşa zice Domnul, Dumnezeul oştirilor: Iată, îi voiu topi, şi-i voiu cerca; Căci ce alta să fac pentru fiica poporului meu? 8 Limba lor este ca o săgeată ucigătoare; Ea vorbeşte amăgire; Fiecare vorbeşte de pace cu gura lui către aproapele său, Dar în inimă îi pune pândă. 9 Să nu-i pedepsesc pentru acestea? zice Domnul: Şi sufletul meu să nu-şi răsbune asupra unui aşa popor? 10 (Pentru munţi voiu scoate plângeri şi ţipete, Şi pentru păşunile deşertului, bocire; Căci pustiitu-s’au, încât nici un om nu poate să treacă preste ei, Nici nu se aude vocea de turme în ei; Fugit-au paserile cerului şi animalele, Depărtatu-s’au:) 11 Şi voiu preface Ierusalimul în grămezi, în locuinţă de şacali, Şi cetăţile lui Iuda le voiu face un deşert, fără locuitori. 12 Cine este omul cel înţelept, care poate să înţeleagă aceasta? Şi către cine a cuvântat gura Domnului, ca să spună, Pentru ce ţara s’a pierdut, Şi s’a pustiit ca un pustiu, încât nimenea nu poate să treacă prin ea? 13 Domnul a mai zis: Pentru că lăsară legea mea, Pre care le-am pus-o înainte, Şi nu ascultară de vocea mea, Nici nu umblară după dânsa; 14 Ci au umblat după învârtoşarea inimii lor, Şi după Baali, pe care i-au învăţat părinţii lor, 15 Deaceea aşa zice Domnul, Dumnezeul oştirilor şi al lui Israel: Iată, eu îi voiu hrăni, pre acest popor al meu, cu pelin, Şi-i voiu adăpa cu apă de fiere; 16 Şi-i voiu împrăştia printre popoarele, Pe care nici ei nici părinţii lor nu le cunoscură; Şi voiu trimite sabia în urma lor, Până când îi voiu nimici. 17 Aşa zice Domnul, Dumnezeul oştirilor: Căutaţi şi chemaţi plângătoarele, ca să vină; Şi trimiteţi după cele deprinse a jeli, ca să vină; 18 Să se grăbească, şi să ridice plângere pentru noi; Ca ochii noştri să lase lacrimi, Şi pleoapele noastre să izvorească apă. 19 Căci voce de jale se aude din Sion: „Cât suntem de nimiciţi! suntem ruşinaţi foarte! Căci trebue să părăsim ţara; Căci au surpat locuinţele noastre.” 20 Ascultaţi deci, femei! cuvântul Domnului, Şi să primească urechea voastră cuvântul gurei sale, Şi învăţaţi pre fiicele voastre plângere, Şi toată femeia pre vecina sa cântarea de jale. 21 Căci moartea se suie prin ferestrele noastre, Intră în palaturile noastre, Ca să stârpească pre prunci în uliţă, Şi pre tânări în pieţe. 22 Zi, aşa zice Domnul: Cadavrele oamenilor vor cădea ca gunoiul pe faţa pământului. Şi ca snopul în urma secerătorului, Şi pre care nime nu-l culege. 23 Aşa zice Domnul: Să nu se laude înţeleptul cu înţelepciunea sa, Să nu se laude puternicul cu puterea sa, Să nu se laude avutul cu avuţia sa; 24 Ci cel ce se laudă să se laude cu aceasta, Că mă înţelege şi mă cunoaşte, Că eu sunt Domnul cel ce face milă, Dreptul şi dreptatea pe pământ, Căci în acestea mă plac, zice Domnul 25 Iată, vin zilele, zice Domnul: Când voiu pedepsi pe toţi, şi pe circumcişi şi pe necircumcişi: 26 Pe Egipt, pe Iuda, şi pe Edom, Pe fiii lui Ammon şi pe Moab, Şi pe toţi câţi taie marginile părului capului lor, Cari locuesc în pustiu: Căci toate acestea popoare sunt necircumcise, Şi toată casa lui Israel este necircumcisă la inimă.