1 Şi după multe zile fost-a cuvântul Domnului către Ilie, în anul al treilea, zicând: Du-te, arată-te lui Ahab; şi voiu da ploaie pre pământ. 2 Şi se duse Ilie să se arate lui Ahab.
3 Şi era foamete mare în Samaria. Şi Ahab chemă pre Obadia, care era preste casa sa (iar Obadia se temea de Domnul foarte; 4 căci când Iezabel stârpi pre profeţii Domnului, Obadia luă o sută de profeţi, şi-i ascunse pre ei, câte cincizeci într’o peşteră, şi-i nutri cu pâne şi cu apă). 5 Şi Ahab zise către Obadia: Cutreeră ţara la toate isvoarele apelor şi la toate râurile; poate vom afla iarbă, spre a păstra vieaţa cailor şi a catârilor, ca să nu ne lipsim de dobitoace. 6 Deci îşi împărţiră ţara, ca să o cutreere pre ea; Ahab merse pre o cale deosebi, şi Obadia mer se pre altă cale deosebi.
7 Şi mergând Obadia pre cale, iată îl întâmpină Ilie; şi acela îl cunoscu, şi căzu pre faţa sa, şi zise: Tu eşti, domnul meu Ilie? 8 Şi el a zis lui: Eu sunt; du-te, zi domnului tău: Iată, Ilie este aicia! 9 Şi zise acela: Ce am păcătuit, ca să dai pre servul tău în mâna lui Ahab, să mă omoare? 10 Viu este Domnul Dumnezeul tău, nu este popor, nici regat, unde să nu fie trimis domnul meu, ca să te caute; şi când i-s’a spus: Nu este, atuncia făcut-a el să jure regatul şi poporul, că nu te aflară; 11 şi acum tu zici: Mergi, zi domnului tău: Iată Ilie este aicia! 12 Şi va fi, îndată ce eu voiu pleca dela tine; Spiritul Domnului te va duce, unde eu nu ştiu; şi când voiu merge, şi voiu spune lui Ahab de tine, şi el nu te va afla, mă va omorî. Dar eu, servul tău, mă tem de Domnul din tinereţea mea. 13 Au nu s’a spus domnului meu ce am făcut eu, când Iezabel ucise pre profeţii Domnului, în ce chip am ascuns o sută de bărbaţi din profeţii Domnului, câte cincizeci într’o peşteră, şi i-am nutrit pre ei cu pâne şi cu apă? 14 Şi acum tu zici: Du-te, de spune domnului tău: Iată, Ilie este aicia; şi el mă va omorî. 15 Şi Ilie zise: Viu este Domnul Dumnezeul oştirilor, căruia stau! astăzi mă voiu arăta lui.
16 Plecă deci Obadia spre întâmpinarea lui Ahab, şi spusu-i-a. Şi Ahab merse spre întâmpinarea lui Ilie. 17 Şi cum văzu Ahab pre Ilie, zise către el Ahab: Tu eşti cel ce amărăşti pre Israel? 18 Iar el zise: Eu nu amărăsc pre Israel, ci tu şi casa părintelui tău, pentru că aţi părăsit poruncile Domnului, şi aţi umblat după Baali.
19 Şi acum trimite, şi adună la mine pre tot Israelul pe muntele Carmel, şi pre cei patru sute de profeţi ai Astarteelor, cari mănâncă la masa Iezabelei.
20 Şi trimise Ahab către toţi fiii lui Israel, şi adună pre profeţi pre muntele Carmel.
21 Şi se apropie Ilie de tot poporul, şi zise: Până când veţi schiopăta? Dacă Domnul este Dumnezeu, urmaţi-l pre dânsul: iar dacă Baal, urmaţi pre acesta. Şi poporul nu răspunse lui nici un cuvânt. 22 Atuncia zise Ilie către popor: Numai eu am rămas profet al Domnului, iar profeţii lui Baal sunt patru sute cincizeci de bărbaţi. 23 Deci să ni-se dea doi junci, şi ei să-şi aleagă un junc lor, şi să-l bucăţească, şi să-l pună pre lemne, dar foc să nu pună; şi eu voiu pregăti celalalt junc, şi-l voiu pune pre lemne, dar foc nu voiu pune. 24 Şi să chemaţi numele zeilor voştri, şi eu voiu chema numele Domnului; şi va fi, că zeul, carele va răspunde cu foc, acela să fie Dumnezeu. Şi răspunse tot poporul, şi zise: Bun este cuvântul.
25 Şi zise Ilie către profeţii lui Baal: Alegeţi-vă un junc, şi pregătiţi-l întâiu voi, căci sunteţi mulţi; şi chemaţi numele zeilor voştri, dar foc să nu puneţi. 26 Şi ei luară juncul, ce-l dădu lor, şi-l pregătiră, şi chemară numele lui Baal de dimineaţă până la amiazăzi, zicând: Ascultă-ne pre noi, Baale! Dar nu era nici voce, nici ascultare; şi săriau împrejurul altarului, pre care-l zidiseră. 27 Şi la amiazăzi, Ilie bătându-şi joc de ei, zicea: Chemaţi cu voce mai tare, căci zeu este el: sau vorbeşte, sau se află în treabă, sau este în călătorie, sau, poate, doarme, şi se va trezi. 28 Şi-l chemau cu voce tare, şi se tăiară după datina lor cu cuţite şi cu lance, până ce sângele se revărsa preste ei. 29 Şi trecând miezul zilei, şi ei profeţind până la ora pentru aducerea jertfei de seară, tot nu veni nici voce, nici ascultare, nici luare aminte.
30 Atuncia zise Ilie către tot poporul: Apropiaţi-vă de mine. Şi tot poporul se apropiă de dânsul. Şi a dres altarul Domnului cel risipit. 31 Şi luă Ilie douăsprezece pietri, după numărul seminţiilor fiiilor lui Iacob, către carele a fost cuvântul Domnului, zicând: Israel va fi numele tău; 32 şi cu pietrile zidi altar în numele Domnului; şi a făcut groapă înjurul altarului, după lărgimea de două măsuri de sămănătură; 33 şi aşeză lemnele, şi bucăţi juncul, şi-l puse pe lemne; 34 şi zise: Umpleţi cu apă patru vedre, şi le vărsaţi preste arderi de tot şi preste lemne. Şi zise: Faceţi aşa şi de a doua oară. Şi au făcut a doua oară. Şi zise: Faceţi aşa şi de a treia oară. Şi au făcut a treia oară. 35 Şi curgea apă împrejurul altarului, şi groapa o umplu cu apă.
36 Şi în ora când se aducea jertfa de seară, se apropiă Ilie, profetul, şi zise: Doamne Dumnezeul lui Abraam, al lui Isaac şi al lui Israel, fie ştiut astăzi, că tu eşti Dumnezeu în Israel, şi eu servul tău, şi că după cuvântul tău am făcut toate aceste lucruri. 37 Auzi-mă, Doamne; auzi-mă, ca să cunoască poporul acesta, că tu, Doamne, eşti Dumnezeul, şi tu întoarce inima lor înapoi. 38 Atuncia a căzut foc dela Domnul, şi a mistuit arderile de tot şi lemnele, şi pietrile şi ţărână, şi a supt şi apa din groapă.
39 Şi văzând tot poporul, căzu pe faţa sa, şi zise: Domnul, acesta este Dumnezeul; Domnul, acesta este Dumnezeul. 40 Şi zise lor Ilie: Prindeţi pre profeţii lui Baal; nici unul din ei să nu scape. Şi-i prinseră; şi-i pogorî Ilie la părăul Kişon, şi-i junghiă acolo.
41 Şi Ilie zise către Ahab: Suie-te, mănâncă şi bea, căci se aude vuet de mare ploaie. 42 Şi se sui Ahab să mănânce şi să bea, şi Ilie se sui în vârful Carmelului, şi s’a plecat la pământ, şi-şi puse faţa sa în genunchele sale; 43 şi zise servului său: Suie-te acum, şi caută spre mare. Şi se sui şi căută, şi zise: Nu e nimica. Şi Ilie zise: Mergi iarăşi, până la a şaptea oară. 44 Şi a şaptea oară zise: Iată, un nor mic, ca o palmă de om, se ridică din mare! Şi el zise: Suie-te, zi lui Ahab: Înhamă, şi te pogoară, ca să nu te oprească ploaia. 45 Şi s’a întâmplat între acestea, cerul se întunecă de ploaie şi de vânt, şi s’a făcut ploaie mare: Şi se sui Ahab în trăsura sa, şi se duse la Ezreel. 46 Şi mâna Domnului a fost preste Ilie, şi încingându-şi coapsele sale, alergă înaintea lui Ahab până la întrarea în Ezreel.