1 Şi a spus Ahab Iezabelei toate câte le făcu Ilie, şi cum a omorît cu sabia pre toţi profeţii. 2 Şi trimise Iezabel pre cineva la Ilie, să-i zică: Aşa să-mi facă zeii şi încă mai mult, dacă mâne pe la ora aceasta nu voiu face vieaţa ta, ca vieaţa unuia dintre aceia. 3 Şi văzând el aceasta, s’a sculat, şi se duse, spre a-şi feri vieaţa sa, şi veni la Beer-Şeba din Iuda, şi lăsă acolo pre servul său. 4 Iar el se duse în pustiu cale de o zi, şi a sosit, şi a şezut sub un juniper, şi doria în sine să moară; şi zise: De ajuns acum, Doamne, ia sufletul meu; căci nu sunt mai bun decât părinţii mei. 5 Şi culcându-se, adormi sub juniper, şi iată, un înger îl atinse, şi i-a zis: Scoală-te, mănâncă! 6 Şi s’a uitat, şi iată, aproape de capul său o azimă coaptă pe cărbuni, şi un ulcior cu apă. Şi a mâncat, şi a băut, şi iarăşi s’a culcat. 7 Şi se întoarse îngerul Domnului a doua oară, şi l-a atins, şi zise: Scoală-te, mănâncă, căci lungă foarte este calea ta! 8 Şi sculându-se, a mâncat şi a băut; şi în puterea mâncării aceleia, călători patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi până la Horeb, muntele lui Dumnezeu.
9 Şi a întrat acolo într’o peşteră, şi mase acolo; şi iată, a fost cuvântul Domnului către el, şi-i zise: Ce faci aicia, Ilie? 10 Şi el zise: Am fost zelos foarte pentru Domnul Dumnezeul oştirilor; că fiii lui Israel au părăsit legământul tău: altarele tale le dărâmară, şi pre profeţii tăi îi uciseră cu sabia, şi am rămas eu singur, şi ei caută a-mi lua vieaţa. 11 Şi zise: Ieşi, şi stă pre munte înaintea Domnului. Şi iată, Domnul trecea, şi vânt tare şi puternic despică munţii; şi sfărâmă stâncile înaintea Domnului; iar Domnul nu era în vânt; şi după vânt cutremur; iar Domnul nu era în cutremur; 12 Şi după cutremur foc; iar Domnul nu era în foc; şi după foc o voce blândă şi subţire. 13 Şi cum auzi Ilie, acoperi faţa sa cu mantia, şi ieşi, şi stătu la întrarea peşterei; şi iată, voce a fost către el, zicând: Ce faci aicia, Ilie? 14 Şi el zise: Fost-am zelos foarte pentru Domnul Dumnezeul oştirilor; că fiii lui Israel au părăsit legământul tău, altarele tale le dărâmară, şi pre profeţii tăi îi uciseră cu sabia, şi am rămas eu singur, şi ei caută a-mi lua vieaţa. 15 Şi zise Domnul către el: Mergi, întoarce-te pe calea ta, către pustiul Damascului; şi când vei ajunge, unge pre Hazael rege preste Siria; 16 Şi pre Iehu, fiul lui Nimşi îl vei unge rege preste Israel; şi pre Elisei, fiul lui Şafat, dela Abel-Mehola, îl vei unge de profet în locul tău. 17 Şi se va întâmpla, că cel ce va scăpa de sabia lui Hazael, îl va ucide Iehu, şi cel ce va scăpa de sabia lui Iehu, îl va ucide Elisei. 18 Şi opritu-mi-am în Israel şapte mii, toate genunchele, câte nu s’au plecat lui Baal, şi toată gura, care nu l-a sărutat.
19 Şi ducându-se de acolo, aflat-a pre Elisei, fiul lui Şafat, care ara, şi douăsprezece perechi de boi erau dinaintea lui, şi el era la al douăsprezecelea; şi trecu Ilie pe lângă el, şi aruncă asupra lui mantia sa. 20 Şi el lăsă boii, şi alergă în urma lui Ilie, şi zise: Rogu-te, să sărut pre părintele meu şi pre muma mea, şi apoi te voiu urma pre tine; şi el zis-a lui: Du-te, întoarce-te: căci ce am făcut ţie? 21 Şi se întoarse de dinapoia lui, şi luă o pereche de boi, şi-i junghie, şi cu uneltele boilor a fript carnea lor, şi o dădu poporului, care a mâncat-o. Atuncia sculându-se, a mers în urma lui Ilie, şi-i servi lui.